Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Una dintre cele mai absurde ştiri citite de subsemnatul în ultimul sfert de veac sună astfel: Premierul Emil Boc a anunţat, la 10 august, după şedinţa coaliţiei, că Guvernul îşi va asuma răspunderea în Parlament, la 2 septembrie, pe Legea salarizării unice, pe Legea restructurării agenţiilor, Legea privind cumulul pensie-salariu, precum şi pe legile Educaţiei.
Asumarea răspunderii e o procedură la care, de regulă, guvernele apelează destul de rar. Din simplul motiv că ea se găseşte la limita dintre democraţie şi dictatură. Esenţa democraţiei constă în dezbaterea şi adoptarea legilor în Parlament. Asumarea răspunderii guvernului exclude această realitate specifică regimurilor democratice. E drept, în cazul depunerii şi adoptării unei moţiuni de cenzură guvernul cade. S-ar putea spune că asumarea răspunderii e democratică, deoarece Guvernul se supune examenului parlamentar. Da, dar legea pentru care-şi asumă Guvernul răspunderea nu se supune, la rându-i, controlului parlamentar. În astfel de cazuri există două posibilităţi:
1. Se depune şi se votează o moţiune de cenzură.
2. Nu se votează o moţiune de cenzură. Fie pentru că nu s-a depus, fie pentru că majoritatea parlamentară o respinge.
În primul caz, guvernul cade. În al doilea, guvernul supravieţuieşte.
Lesne de dibuit că rezultatul asumării n-are nici o legătură cu legea avansată de Guvern. Chiar dacă în primul caz ea nu e votată, iar în al doilea e votată.
Dacă moţiunea de cenzură e votată, nu înseamnă că legea a căzut, împreună cu guvernul, pentru că era proastă. Aceasta deoarece adoptarea unei moţiuni de cenzură în cazul asumării pentru o lege n-are nici o legătură cu legea. De regulă, guvernele cad în astfel de situaţii din motive fără nici o legătură cu legea: pentru că s-a schimbat raportul de forţe din Parlament sau pentru că s-a întâmplat ceva la nivelul coaliţiei de guvernare. De altfel, de regulă, asumarea răspunderii pentru o lege are drept principal motiv verificarea de Guvern a felului în care stă în Parlament. A spus-o la un moment dat premierul Emil Boc referindu-se la hachiţele partenerului de Coaliţie. Şi anume că Guvernul îşi va asuma răspunderea pentru legile Educaţiei ca să vadă dacă mai funcţionează Coaliţia. Nici dacă nu se votează o moţiune de cenzură nu înseamnă că legea e bună. Un exemplu edificator ni-l dă poziţia PSD faţă de legile Educaţiei. Formaţiunea lui Mircea Geoană bombăne faţă de pachetul elaborat de Comisia Prezidenţială. Ar fi normal, mai ales dacă ne gândim că ministrul PSD, Ecaterina Andronescu, e simplu spectator la aceste legi, ca PSD să depună şi să voteze o moţiune de cenzură. Astfel, legile Educaţiei, cu care partidul nu e de acord, declarând că sunt proaste, ar pica. Din câte se prefigurează, PSD nu va depune şi, deci, nu va vota o moţiune de cenzură. Din simplul motiv că PSD se dă de ceasul morţii să nu-i fie retezate mâinile vârâte adânc în butoiul cu miere. Ba mai mult, nici măcar Ecaterina Andronescu nu-şi va da demisia, deşi trecerea prin Parlament a legilor altuia şi nu a legilor sale e un gest echivalent cu umilirea absolută.
Să admitem însă că apar momente în care un guvern de Coaliţie, precum cel din fruntea României, are nevoie urgentă de trecerea prin Parlament a unei legi. S-a ivit o situaţie nouă, neprevăzută, şi aceasta cere o lege pentru care nu mai e timp de dezbatere parlamentară. În aceste condiţii, formula asumării răspunderii se mai justifică într-un fel. Actualul Guvern vrea să-şi asume răspunderea nu pe o lege, ci pe un pachet de legi. Iar acest pachet, la rându-i, e alcătuit din două pacheţele: unul de legi ţinând de Economie (Legea salarizării unice, Legea restructurării agenţiilor, Legea privind cumulul pensie-salariu) şi altul de Educaţie (Legea învăţământului preuniversitar, Legea învăţământului superior, Legea educaţiei permanente). E vorba, aşadar, despre legi din domenii diferite, imposibil de reunit într-un pachet cât de cât coerent.
Se vede limpede că, incapabilă să aducă legile în dezbaterea Parlamentului, deşi deţine o majoritate zdrobitoare, Coaliţia fistichie apelează la formula asumării răspunderii. Se iau mai multe legi, se vâră într-un pachet, se asumă răspunderea Guvernului pentru ele şi, gata, România s-a mai pricopsit cu o sumă de măsuri despre care cei care le-au votat n-au habar.
Dacă, după Coduri, va trece de Parlament şi actualul pachet de legi, se creează toate premisele pentru a trimite deputaţii şi senatorii în concediul fără plată. Ce rost are să cheltuim atâţia bani publici, pentru a vorbi într-un limbaj azi la modă, cu întreţinerea atâtor deputaţi şi senatori, când lucrurile s-ar putea rezolva mult mai simplu şi, mai ales, mult mai puţin costisitor. Din când în când, aleşii neamului vor fi chemaţi de acasă, puşi să voteze un pachet de legi prin asumarea răspunderii, efort pentru care vor fi plătiţi cu ora, după care se vor întoarce acasă.
Dacă tot se zbate Guvernul să micşoreze cheltuielile bugetare, un Parlament care să lucreze cu ziua ar fi soluţia de ieşire a ţării din Criză!
Citește pe Antena3.ro
