Demonstratia de arhiva

Am sa incep cu o precizare: n-am luat bani de la FNI. Nici de la Vantu. Nici de la entitati controlate de el. Nu ma intereseaza material procesul in curs. Si totusi, nu pot sa inteleg o chestie: de ce-si mai pierd vremea oamenii in tribunale?

De ce se mai duc la demonstratii? Chiar isi inchipuie, data fiind starea justitiei, ca mai vad vreodata banii inapoi?

Probabil ca nu. Insa insistenta lor in a face totul pentru a se alege cu ceva-ceva e in linie cu ideea initiala, aceea de a investi in fondul care le promitea, fara nici un efort, cel mai bun profit de pe piata. Un profit imposibil de explicat prin performanta economiei romanesti, un profit incredibil, ilogic. Cand economia scadea, un fond bazat tocmai pe performanta ei generala pretindea ca oferta creste. Fara explicatii - doar prin promisiunea unor investitii inteligente. Multi au crezut. Fara sa-si puna intrebari. Ca si cum ai raspunde la telefon, de unde o voce delicata care se prezinta Angelina Jolie iti spune ca te iubeste. Si tu crezi.

Evident, inainte sa-i acuzi de naivitate prin efractie, cum ar face Ilf si Petrov, ar trebui sa stii ca oamenii astia au un martor, un alibi: CEC-ul parea ca da dreptate versiunii Angelina Jolie. Dar iti trebuie multa vointa si o parere excelenta despre semenii tai sa accepti sa pleci la intalnire cu ea...

Pe vremea comunismului, sistemul ii apara pe oameni de lipsa lor de cunostinte economice. Statul nu te tepuia, pe cat posibil: bancile nu dadeau faliment niciodata, iar banii investiti ramaneau la locul lor. Dupa, a devenit vital sa fii informat ca sa ramai cu hainele pe tine. Cei care n-au inteles asta fac reprosuri statului ca nu i-a pazit: e adevarat, avea datoria asta. Insa, cu siguranta statul nu te pazeste de o institutie vitala a capitalismului: falimentul. Nu poate s-o faca, nu-si propune si nu trebuie sa se bage in asa ceva.

De fapt, falimentul e o institutie sanatoasa. El curata economia de cei care au investit gresit. De fraieri, de smecheri si de ticalosi. Falimentul pune lucrurile la locul lor: "afacerea ta e o idee proasta". Sa n-o mai incerce si altii. Sa nu mai investim aiurea.

In capitalismul clasic, asezat, burghez, cand iei teapa, mergi mai departe. Pentru pagubitii de la FNI, mai departe insa nu exista. Multi si-au pierdut intreaga avere. Nu mai sunt la varsta la care pot s-o faca la loc. Pedeapsa pentru cei care le-au luat-o e o chestiune de morala. Reparatia insa e o problema de capital - care nu exista. Sau, oricum, care nu poate fi gasit prea usor de Justitie. Sa continui sa demonstrezi pentru dreptate arata forta a convingerilor. Insa sa iesi in strada ca sa-ti recuperezi banii de la semenii tai mai putin lacomi (adica cei care si-au pus banii la CEC, la dobanda minima) arata aceeasi problema de caracter care a facut posibila in Romania cultura jocurilor piramidale si marile escrocherii de tip FNI.

N-o luati ca pe o sentinta, ci mai degraba ca pe o parere de rau. La fel de utila ca inscriptiile de pe cruce - acelea cu "regrete eterne"...