Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Inventează poveşti înduioşătoare, dar murdare pentru a ataca guvernul, zbierând, în acelaşi timp, împotriva "manipulatorilor" antiprezidenţiali!
Un oarecare Mircea Mihăieş, băiat cu ştaif-ul sugrumat la butonieră şi vorba slobodă ca o flegmă de vodevil fătat în manele, ţucălar băsescian la pătrat, îşi permite să insulte jurnaliştii neafiliaţi ţarcului cu nulităţi de presă din preajma Neasemuitului. Convins că s-a specializat în depistarea manipulărilor de tot felul, acest "stegosaurus fossilis" al limbajului de mahala îşi permite să îi insulte pe colegii noştri, Dana Grecu şi Radu Tudor, cu formule de tipul "indestructibilul cuplu militaro-navetist Radu Tudor – Dana Grecu îşi vedea liniştit de tocarea invitaţilor" sau "moderatoarea-incitatoare a schimbat brusc subiectul" ori "tensiunea nesiguranţei s-a topit ca prin farmec, iar femeia din studio a început să turuie cu însufleţire despre ceea ce vedeam pe ecran".
Atacul imund a vizat şi categoria mai largă a tuturor românilor care nu votează cu "Părintele" culturii, în a cărui ogradă zace şi cultura tip bidonville, unde excelează numitul Mihăieş, cel decorat, "răsplătit" şi mângâiat pe creştet de "Titan": "Va vota doar cine trebuie: sărăcimea, captivii revelioanelor lui Vanghelie, milogii, neputincioşii, bătrânii!". Necăjit de rezultatul urnelor, Mihăieş-ul cavernelor stilistice conchidea: "Nici nu ştii de cine să-ţi fie mai scârbă, de cine să-ţi fie mai milă: de manipulaţi sau de manipulatori"! (vezi Evenimentul zilei, "Natură moartă cu alegători", 1 decembrie).
Şi acum să vă spun o poveste! Vrând să compromită guvernarea liberală, Mihăieş s-a apucat să scrie o poveste despre un bătrân care voia să-şi cumpere o pâine, dar nu prea avea bani, fiindcă se trăieşte rău sub liberali! "(…) Mă aflam într-un supermarket şi, după ce am ales din rafturi cele necesare, m-am aşezat la coadă. (…) În faţa mea, un domn în vârstă avea în coş un singur produs: o franzelă feliată. Adică lucrul cel mai puţin recomandabil de cumpărat într-un asemenea loc. Pe lângă faptul că nu e proaspătă, pâinea mai e şi chinuită zile în şir în punga de plastic ermetic închisă. M-am gândit că domnul în vârstă nu cunoştea zona, pentru că la nici zece paşi de magazin se putea cumpăra exact acelaşi tip de franzelă, proaspătă, caldă şi rumenă. (…) Când a ajuns în dreptul de marcat, i-a întins vânzătoarei, împreună cu câteva monede, un cartonaş dreptunghiular, spunându-i, totodată, cu bruscă energie: «Stimată domniţă, am şi card de fidelitate!». Cu alte cuvinte, bietul om aşteptase cuminte la rând, târşâindu-şi picioarele în ritmul de melc al avansării spre casierie, doar pentru că în acel magazin putea să cumpere cu câţiva bănuţi mai ieftin o pâine. Că respectiva pâine era nu doar proastă, ci şi deprimant de dizgraţioasă la privit nu intra în nici o socoteală." Ştiţi de ce ajunsese bătrânul în asemenea hal? "Pentru că tot acest spectacol al generozităţii guvernamentale nu e decât o minciună. Şi încă una din cele mai sinistre!" (vezi Evenimentul zilei, "Un morcov pe adresa dumneavoastră", 22 septembrie).
Şi acum, atenţie! Ce nu ştia Mihăieş când a scris povestea cu pricina? 1. Că nu există nici un supermarket la care să cumperi pâine la preţ redus, în baza cardului de fidelitate! La pâine nu se fac reduceri! 2. Că pâinea feliată este mult mai scumpă decât "franzela, proaspătă, caldă şi rumenă", cu mult peste dublul preţului acesteia!
Vă daţi seama la ce se pretează ipochimenii de tipul Mihăieş? Realizaţi că acest om nu-şi face singur cumpărăturile, de vreme ce habar nu are cât costă o pâine? Că inventează poveşti înduioşătoare, dar murdare pentru a ataca guvernul, zbierând, în acelaşi timp, împotriva "manipulatorilor" antiprezidenţiali? Ei bine, asta e cultura de tip Băsescu! O saună cu mirosuri fetide, pentru aburit tâmpiţii capabili să se extazieze în urna de vot pentru voluptuosul şi încă tinerelul "Să trăiţi bine"! Să-mi fie scârbă sau milă, nea Mihăieş?
