Despre boală şi vindecare (I)

În Templele antice de vindecare – un fel de spitale în acele timpuri – bolile erau tratate prin post şi cu aju­torul plantelor medicinale. Şi stră­moşii noştri daci aveau cu­noş­tin­ţe avansate despre legătura dintre spirit, suflet şi trup şi de aceea ei tratau bolile pe toate cele trei di­men­siuni. Încă din acele vremuri da­tează îndemnul "alimentele să vă fie medicamente".

Chiar dacă progresele ştiinţelor medicale sunt incontestabile, iar apariţia penicilinei a marcat o eră de excepţie în istorie, salvând vieţile celor ce se prăpădeau de la o in­fec­ţie, experienţa demonstrează că avem tot mai mare nevoie de vindecare. Ceva se întâmplă în natură, ceva se schimbă de câte ori medici­na învinge o boală; pe de o parte, se stinge grija pentru boala cu prici­na, dar apar alte boli, mai agresive şi o luăm... de la capăt. Acest proces nu se întâmplă doar în organismul colectiv. S.N. Lazarev, un biotera­peut rus, care lucra pe vremuri într-un laborator de parapsihologie al KGB-ului ca bioenergetician, a constatat uluit că îi vindeca omului o boală cu mâinile, dar – peste câteva luni sau peste câţiva ani – boala reapărea într-un alt organ sau era înlocuită de o altă boală. De aceea el a conchis că bioenergia nu vindeca mai mult decât o făcea un me­di­cament; era o opţiune de urgenţă, dar nu atingea cauzele reale ale bolii. Lazarev a descoperit aceeaşi legătură între spirit, suflet şi trup şi a propus un sistem de vindecare prin rugăciune, fără a combate, însă, virtuţile postului alimentar, ale respiraţiei corecte sau ale acţiunii juste.

Aşadar, a mânca poate însemna a lua medicamente sau a ne intoxi­ca şi a ne întreţine bolile. Mânca­rea şi plantele medicinale pot fi chei ale vindecării unor boli, exceptând – bineînţeles – acele afecţiuni care se pretează unui tratament de urgenţă, binecuvântat şi capabil să salveze viaţa. Alimentele şi plantele medicinale acţionează lent, dar în profunzime, iar efectele lor pot fi ului­toa­re! Al treilea factor esenţial în această combinaţie ar putea fi, într-adevăr, rugăciunea, prin care are loc întoarcerea noastră la cu­noaş­terea şi recunoaşterea prio­ri­tă­ţii sufletului şi a spiritului, dar – mai ales – întoarcerea la conştienţa le­gă­turii noastre cu Dumnezeu. La­za­rev, care este şi "clarvăzător", spune că rugăciunea generează o modificare aproape imediată (de la câteva minute de rugăciune, până la o oră sau două în cazuri mai grave) a câmpului energetic. Reparaţia ce se face prin rugăciune la nivel cauzal, adică la nivelul percepţiilor, al gândurilor şi al sentimentelor omeneşti, se reflectă în timp asupra corpului fizic, care se vindecă.

Până la vindecare, omul, ca şi trupul, sufletul şi mintea pot trece prin fenomene pe care le credem "boală", dar ele sunt, de fapt, eforturi ale corpului nostru de a se vindeca. Depăşirea acestor fenomene stranii se poate constitui într-un proces dificil, greoi şi pentru unii insuportabil sau pasibil să necesite supraveghere medicală de speciali­tate în fazele de criză. Trebuie să spunem că postul însuşi este greu acceptat şi suportat pentru mulţi oameni, întrucât doar după câteva zile de post putem intra în ceea ce se numeşte "criză de vindecare" (fenomenul este descris excepţional de către Robert Morse, într-o carte apărută acum câţiva ani la Editura Paralela 45). Este cert, însă, că toxi­nele acumulate prin alimentaţie încep să se evacueze ca o consecinţă a schimbării alimentare. O dată cu ele se eliberează şi emoţii, gânduri şi sentimente reprimate. Noi le putem resimţi sub forma unor indispoziţii emoţionale, dezenergizare, crize de plâns, sentimente de vinovăţie sau furie, iar fizic putem crede că suntem bolnavi pentru că se poate să apară pentru scurt timp (de la câteva minute şi ore până la maximum câteva zile) diferite simptome de boală. Aceste momente pot fi depăşite şi prin rugăciune, dar şi prin cunoaşterea fenomenului de "criză de vindecare", care ne spune că organismul se purifică la nivel emoţional, fizic şi psihic şi o face singur şi precis. Odată depăşite fazele de criză, începem să ne simţim mai plini de energie, mai vi­guroşi, să avem gânduri şi trăiri mai pozitive. Nu ne mai simţim obosiţi prea uşor, iar puterea noastră de a vedea viaţa cu ochi mai luminoşi devine o realitate.

Citește pe Antena3.ro

Care e cauza morții lui Silviu Prigoană. Acestuia i s-a făcut rău în timp ce mânca