Despre cum se opinteste Traian Basescu sa compromita presa independenta

In ejacularea sa mediatica de la Radio Romania Actualitati, seful statului s-a ocupat nitel si de breasla jurnalistilor. Dand curs unei mai noi propensiuni spre naratiune, domnia sa ne-a istorisit, cu oralitatile de rigoare, o asa-zisa patanie recenta:

"Au sarit cativa ziaristi, sigur ziaristi care au si ei afaceri, sunt bine bagati in diverse segmente de afaceri. Chiar unul dintre cei care au sarit foarte agresivi este un ziarist care avea acces la mine, de multa vreme, dar care si-a permis in ziua in care Parchetul ancheta un oarecare personaj sa sune si sa ameninte. Deci s-a ajuns pana acolo incat un ziarist isi permite sa sune la presedintele Romaniei, si asta e sistemul mafiot care reactioneaza (...)".

De remarcat chiar de la inceput ca fabula a fost spusa de Traian Basescu intr-un anume context. Domnia sa se referea la sistemul mafiot, ramas in picioare si dupa scrutinul din noiembrie 2004. Un sistem caruia presedintele ii da din cand in cand cate un cap in gura, intr-o reamintire excitanta a incaierarilor din bordelurile portuare ale junetei sale.

Asadar, potrivit presedintelui zis si ales, presa anului 2005 e parte activa a sistemului mafiot din Romania. De o gravitate iresponsabila prin generalizare fortata, acuzatia nu e o premiera in destinul prezidential al lui Traian Basescu. Intr-un interviu publicat la 13 iunie 2005, locatarul temporar al Cotrocenilor invoca "acea structura de tip mafiot, in care interesele oamenilor politici se amesteca cu interesele oamenilor de afaceri. Si rezultatele sunt bani negri, evaziune fiscala, politicieni corupti si, nu in ultimul rand, o presa foarte buna".

Aceeasi interventie reliefa si o alta obsesie a lui Traian Basescu in materie de presa. Comentand suspiciunile declarate ale unor jurnalisti fata de rapirea din Irak, banuita ca o diversiune oferita pe tava de stabii SRI si SIE noului Jupan pentru a-si pastra functiile cu care s-au pricopsit in regimul PSD, Traian Basescu le acuza ca exprimand structurile mafiote din Romania. Care structuri "n-au nici un interes ca romanul sa fie mandru". Dincolo de nationalismul ieftin, de Mos Teaca, afirmatiile lui Traian Basescu lasa sa se ghiceasca o viziune deplasata asupra societatii romanesti. Aceasta societate e sub stapanirea unui sistem mafiot. Sistem mafiot ce are in domnia sa un adversar neobosit, un luptator pe viata si pe moarte, un soi de Fat-Frumos din Dealul Cotrocenilor care nu cunoaste ragaz cand e vorba de a reteza cu palosul bratele Balaurului.

Ipostaza in care se vede presedintele zis si ales - cea de luptator neinfricat si de unul singur cu o intreaga lume a Coruptiei Mafiote ? - e, desigur, puerila. Psihanalistii ar putea dibui dincolo de ea satisfactia impartasita de Traian Basescu la privirile umed-admirative ale femeilor de la Cotroceni fata de Marele Barbat calcand falnic pe coridoarele de la Cotroceni.

Desigur, in presa romaneasca de azi sunt si insi corupti sau, mai degraba, insi care si-au facut averi uriase din santaj. Sunt, de asemenea, si directori de gazete si lideri de opinie cu pretentia nefireasca de a se substitui politicienilor si oamenilor de afaceri. O dezbatere sincera, chiar crud de sincera, despre astfel de stari de lucruri paguboase se impune. Dar o astfel de dezbatere, ca si iesirile in public cu afirmatii despre presa, trebuie sa se caracterizeze prin concretete. Formulari in genul "un ziarist" sau "doua televiziuni", formulari dragi lui Traian Basescu, sunt mai mult decat riscante. Pun sub semnul intrebarii intreaga presa romaneasca de azi si nu contribuie la eradicarea faptelor negative, deoarece in dosul afirmatiilor vagi, escrocii, santajistii, boschetarii din presa vor continua sa-si vada de treaba. Ca sa nu mai spunem ca propozitiile generale, abstracte, sufera si de o ieftinatate de Zita Baston, amintind de panseurile de fetiscane de pension, gen "Toti barbatii e rai."

Explicabila in acest context reactia unor jurnalisti si politicieni la afirmatia cu ziaristul santajist. Lui Traian Basescu i s-a cerut sa divulge numele persoanei care si-a permis o asemenea incalcare a normelor etice ale profesiei. Cu atat mai mult s-a impus asta cu cat, de la primele atacuri impotriva presei, Traian Basescu si-a gasit sprijinul in niste limbrici din presa, personaje fara talent, suferinde total, pentru ca n-au facut si ele bani din negustoria de cuvinte. Acesti castrati ai penitei s-au apucat sa denunte de indata o asa-zisa putreziciune a presei noastre, ei fiind, desigur, parte componenta a presei sanatoase din afara sistemului solar.

Raspunsul de la Cotroceni a venit cu o anume intarziere, cauzata si de faptul ca Traian Basescu a fost ocupat cu datul in stamba prin bodegile patriei, crunta expresie a nevoii sale de starleta tv. Presedintele a refuzat sa dezvaluie numele ziaristului desemnat a fi drept intruchiparea condeierului pus in slujba structurilor mafiote. Mai mult, domnia sa a cerut ca ziaristul respectiv sa se autodenunte.

Despre calitatea morala a unui astfel de raspuns n-are nici un rost sa vorbim. Traian Basescu nu e la prima situatie de acest fel. Face mai intai o dezvaluire cu un urias potential exploziv. Jurnalisti si politicieni ii cer imediat sa se explice. Strans cu usa, domnia sa scoate din buzunar un truc ieftin, de scamator de provincie. A procedat asemanator cazul declaratiei cu santajarea lui Theodor Stolojan ca si in cel al declaratiei cu fraudarea alegerilor. O afirmatie de o gravitate neobisnuita, care ar putea avea consecinte destul de neplacute pentru emitator daca ar sustine-o mai departe e minimalizata drastic prin coborarea in derizoriu.

Un asemenea truc a fost denuntat de Marin Preda intr-una din cele mai puternice tablete ale sale: Neobosita activitate a tipului infect. Marele scriitor istoriseste o intamplare din copilarie. Luandu-se la tranta cu un tip care tot timpul ii biruia pe ceilalti, el constata cu stupoare ca acesta, cand era sa fie pus jos, dadea un part. Cei din jur izbucneau in ras. Lupta se incheia brusc. Tipul folosea o astfel de smecherie pentru a evita infrangerea.

E vreo diferenta intre tipul de pe izlaz si seful statului roman, care, simtind ca ar fi fost periculos sa dea numele ziaristului, a dat o nota de ridicol intregii afaceri, cerand ca ziaristul sa se autodenunte?!

Ne vom opri insa asupra campaniei pe care o duce Traian Basescu de mai mult timp impotriva presei prin acuzatii publice de segment al sistemului mafiot.

In interviul din 13 iunie 2005, dar si in altele, inclusiv in recenta conferinta de presa de la Cotroceni, Traian Basescu a incercat sa minimalizeze gravitatea acestor atacuri, sugerand ca ele sunt vorbe si nu fapte impotriva libertatii presei.

Domnul presedinte ne ia de prosti. Vorbele sale despre presa inrolata sub steagul Mafiei, despre presa care traduce in viata interesele structurilor mafiote de a complexa poporul roman nu sunt simple vorbe. Domnia sa nu le zice la un sprit sau la un taifas cu familia. Domnia sa le zice in fata camerelor de luat vederi. Daca ar fi un simplu cetatean, aceste pareri despre presa s-ar pierde in anonimat. Ipostaza de sef al statului obliga insa ziarele si televiziunile sa le dea o maxima mediatizare. In plus, ele sunt receptate de milioanele de romani - cel putin deocamdata - ca venind de la un om constient de importanta celor spuse. Putini sunt cetatenii care cred ca presedintele ar putea sa bata campii. Astfel ca vorbele despre presa, intentionat lasate la un inalt grad de generalitate, fac mult mai rau presei decat interzicerea unui jurnalist sau inchiderea unui post tv.

Incercarile de compromitere a presei in ochii populatiei au drept tel ascuns micsorarea increderii in prestatia presei romanesti. Ceea ce e sinonim cu un atentat la libertatea presei.