Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru cei care nu stiu, dronele sunt niste mici aparate teleghidate – folosite, de regula, in teatrele de razboi – si care zboara deasupra unor zone de interes pentru a spiona, a lansa explozibili sau a crea diversiuni.
In urma cu aproximativ o luna - (la 18 iulie) - a fost publicat Raportul Comisiei Europene privind "progresele inregistrate de Romania in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare" – o evaluare ce sintetizeaza situatia in domeniul justitiei din ultimii cinci ani. Acest raport este insotit de un raport tehnic – cuprinzand detalii privind evolutii legislative si institutionale.
Cati dintre dumneavoastra au citit aceste documente? Cati dintre oficialii romani le-au citit? Cati dintre parlamentari? Era nevoie de comentarii publice? De un raspuns oficial? Eu asa cred…
Sa ne lamurim: pentru a adera la Uniunea Europeana, Romania a negociat peste 30 de capitole cu 25 de state membre, negocieri incheiate in decembrie 2004, de Guvernul pe care l-am condus si care au fixat inclusiv data semnarii Tratatului de aderare (in aprilie 2005) si momentul efectiv al aderarii – 1 ianuarie 2007. Unul dintre capitole era asa-numitul capitol JAI ("Justitie si Afaceri Interne"). In acest capitol (capitolul 24) erau fixate obligatiile pe care Romania si le lua pentru aderare in aceste domenii si erau mentionate evolutiile legislative si institutionale realizate – in cooperare cu institutiile comunitare. Documentul de pozitie complementar depus de Guvern la capitolul 24 avea peste 3.000 de pagini!
Intre altele, fusesera modificate, conform acelor intelegeri, regulile privitoare la numirea sefilor parchetului General si ai PNA (DNA), astfel incat propunerile respective sa nu mai fie facute de ministrul Justitiei, ci de catre CSM. Fusesera adoptate numeroase reglementari privitoare la conflictele de interese, organizarea Justitiei, fusese promulgat un nou Cod Penal, fusese intarit rolul CSM, fusesera eliminate din Constitutie – in 2003 – formele de imunitate parlamentara ce depaseau protectia opiniilor si a voturilor exprimate.
Tratatul de aderare a Romaniei la UE nu cuprindea si nu cuprinde obligatia utilizarii unui mecanism de monitorizare (clauza de salvgardare putea functiona doar in intervalul 2007-2010). Daca "mecanismul" ar fi unul general, pentru toate tarile membre, ar fi in ordine. Dar asa?
Sigur, au loc evolutii, schimbari in domeniul judiciar, al luptei anticoruptie, in toate statele membre, mai ales in domeniul tranzactiilor bancare – fata de care ar trebui sa ne manifestam "ingrijorarea". Pentru ca, in definitiv, criza financiara prin care trecem si de pe urma careia suferim toti, a fost generata, in mare masura, de lacomia unora dintre bancile cu sedii in state membre ale Uniunii.
Din pacate, dupa 2004, justitia a devenit pentru Traian Basescu si pentru ministrul sau de Justitie – Monica Macovei – un instrument de lupta impotriva adversarilor politci.
Intre primele masuri luate de Basescu si Macovei, a fost preluarea – de la CSM – a dreptului de a propune procurorul general si procurorul-sef al DNA, mentinuti si in prezent, prin prelungiri neconstitutionale (ma refer la DNA).
O alta actiune cu obiectiv politic a fost modificarea in 2005 a legii raspunerii ministeriale – prin incalcarea brutala a unei decizii anterioare a Curtii Constitutionale – astfel incat "avizul" Parlamentului sa fie necesar pentru inceperea urmaririi penale doar pentru colegii de Guvern ai ministrului Macovei, nu si pentru fostii ministri – cei din guvernul PSD!, care urmau sa fie trimisi rapid in instante.
Nu vreau sa continui cu astfel de exemple, extrem de numeroase, de altfel…
Traian Basescu si Monica Macovei au gandit un plan diabolic. Cu o luna inainte de data aderarii, in decembrie 2006, ei au acceptat un mecanism umilitor pentru Romania, un instrument de monitorizare fara sfarsit care a fost si va fi folosit in permanenta pentru "a ne da peste degete" atunci cand ridicam vocea in cadrul clubului european spre a ne apara interesele.
De aceea, noi suntem in situatia sa discutam cu doamna Merkel despre cvorumul la referendum si alte chestiuni menite sa ne puna in defensiva, in loc sa discutam, spre exemplu, despre interesele noastre in Republica Moldova, in conditiile vizitei sale la Chisinau.
Pentru Basescu, MCV-ul a fost un instrument util, invocat drept argument de autoritate ("ne-a cerut "Bruselu"!") pentru a-si realiza interese politice marunte. Raportul de "evaluare" din 18 iulie este un exemplu foarte bun pentru aceasta strategie de tip "stick and carrot" ("bat si morcov"). MCV-ul este si va fi un "cos" in care vor fi aruncate diverse cereri pentru a justifica blocarea unor decizii din tarile membre ale Uniunii Europene, vizand interese ale Romaniei ("spatiul Schengen", "dreptul la munca", cote de "imigrare", problematica romilor, interese in privatizare – apropos, cunoasteti firme din Romania capabile sa cumpere 15% actiuni la Transgaz?).
Filozofia documentului MCV rezulta chiar din Raport: "|n cursul acestor cinci ani au existat perioade de progres si de regres, momente in care cooperarea a functionat bine si momente in care MECANISMUL s-a confruntat cu atitudini ostile si a intampinat rezistente" (subl. ns.). "Mecanismul" are suflet, are "personalitate juridica" si, iata, din cand in cand, el a fost suparat pe noi.
"Drona" fabricata la Bruxelles nu a fost acceptata, deci, fara "maraieli" de societatea romaneasca.
Personal, am trecut prin multe situatii delicate sau umilitoare in 20 de ani in care m-am ocupat, intr-un fel sau altul, de politica externa romaneasca dar nu-mi aduc aminte de ceva asemanator – de auto-asumarea, practic, a unui regim semi-colonial – cel putin in acest domeniu, MCV-ul fiind construit de la doua capete – unul fiind Traian Basescu la Bucuresti si altul de "capuchehaia" sa de la Bruxelles - Monica Macovei.
Sa ne intrebam acum, dupa cinci ani, care au fost rezultatele "notabile" ale utilizarii MCV-ului pentru Romania - sub forma de "bici" pentru reforma in Justitie?
Obiectivul principal a fost, dupa cum stiti, lupta impotriva coruptiei. Rezultatul, dupa cinci ani, rezulta chiar din raport, in baza unui sondaj Eurobaromentru – 96% dintre romani considera, in 2012, coruptia ca fiind o problema majora, iar 67% dintre ei considera ca nivelul coruptiei a crescut in ultimii trei ani (pag. 12). Concluzia o trageti singuri!
Mecanismul de Cooperare si Verificare (MCV) a fost stabilit printr-o decizie a Comisiei Europene, din 13 decembrie 2006, si el avea in vedere, pentru Romania, patru obiective de referinta: i) reforma sistemului judiciar; ii) integritatea; iii) combaterea coruptiei la nivel inalt; iv) prevnirea si combaterea coruptiei din sectorul public.
Sa le luam pe rand pe principalele dintre ele:
"Implementarea" noilor coduri
|n raportul MCV, cu privire la cele patru domenii de referinta, se mentioneaza in primul rand, "modernizarea substantiala a sistemului juridic" prin introducerea noilor coduri. Dintre cele patru coduri adoptate cu o graba stupida, in procedura de urgenta, in 2009, sub presiunea expertilor, dupa trei ani, doar Codul civil a intrat in vigoare. Introducerea noului Cod Civil a creat insa o perioada de confuzie, nu doar in randul justitiabililor ci chiar in randul magistratilor si avocatilor, ingreunand – deja supra-solicitatul – sistem judiciar romanesc.
Noul Cod Civil – apreciat de unii, contestat de altii – a reprezentat un proiect ambitios de codificare a jurisprudentei bazate pe Codul Civil de la 1864, de inglobare a Codului Familiei, a Codului Comercial, in ideea unei mai bune uniformizari a dispozitiilor legale. Desi salutara, aplicarea Noului Cod Civil s-a realizat fara o prealabila informare catre destinatari si fara a asigura logistica necesara unui astfel de proiect.
|n aceste conditii, cu toate ca intentia de elaborare a unui Nou Cod Civil corespundea necesitatilor juridice, implementarea defectuoasa a acestuia a accentuat "haosul" ce domneste in sistemul juridic romanesc actual.
De altfel, amanarea pentru anul viitor a intrarii in vigoare a Codului de procedura civila - programat initial pentru 1 septembrie - dovedeste distanta dintre "desenele" pe care le fac, in aceste rapoarte, cei care le pregatesc, fara o buna cunoastere a problematicii, si situatia concreta, inclusiv cea a "finantelor" Justitiei. Faptul ca, in luna mai, anul acesta, bugetul justitiei pe intregul an era deja consumat dovedeste lipsa de realism a acestui "mecanism"care, in mod evident, are in principal obiective politice, exterioare sistemului judiciar.
Probabil ca nu stiti, dar studiul de impact pentru aplicarea codurilor a fost decis doar dupa adoptarea lor. Si tinand seama ca au trecut deja 3-4 ani de la adoptare, probabil ca va fi nevoie de o noua modificare a codurilor tinute acum la congelator, in anul viitor.
Acestea sunt o parte din rezultatele extraordinare ale "mecanismului". Sigur, s-au obtinut, in schimb, rezultate "politice" remarcabile, prin folosirea acestui instrument…
Se mentioneaza, in cuprinsul MCV: "Cand toate noile coduri vor intra in vigoare, Romania isi va fi revizuit fundamental legislatia in materie civila si penala." Corect, dar aceasta revizuire va fi doar una teoretica, faptic fondurile pentru justitie vor fi, in continuare, insuficiente, instantele vor continua sa fie supraaglomerate, lipsa de personal va continua sa fie aspru resimtita iar numarul de judecatori va continua sa fie insuficient in fata realitatilor din salile de judecata. Chiar in cuprinsul MCV sunt recunoscute aceste deficiente, insa, in mod eronat, ele nu sunt privite ca principalii factori asupra carora trebuie sa se concentreze reforma in justitie.
Nu stiu cate tari au fost "obligate" (chiar in cadrul MCV se mentioneaza ca schimbarile au fost realizate ca rezultat al presiunii externe) ca intr-o perioada de doi ani sa \[i modifice radical legislatia fundamentala…
Sa adaugam si situatia penibila a noului Cod Penal. Va amintesc faptul ca a existat un Cod Penal nou, promulgat in 2004, dar care nu a fost pus in aplicare de regimul Basescu - Macovei, iar Codul adoptat, in "mare" procedura de urgenta, la cererea Comisiei Europene, in 2009, va intra, poate, in vigoare anul viitor – la fel si Codul de procedura penala. Asa incat "carpim", la 20 de ani dupa Revolutie, Codul Penal de pe timpul lui Ceausescu, din 1968. Si pe el asezam o politica penala marca Basescu – Macovei, sub umbrela MCV!
Apropos, daca tot s-a redactat un nou Cod Penal, nu era normal sa fie "unificate" si preluate in noul Cod si reglementarile din Legea nr. 78/2000? Evident ca nu, pentru ca Romania ramane, si dupa "reforma sistemului judiciar" singura tara din Uniunea Europeana care are doua sisteme paralele de Parchete care functioneaza fiecare pe o alta baza legala – Codul Penal, respectiv legea nr. 78/2000 pe baza a ceea ce as numi "principiul descentralizarii sistemului penal"! Iata un exemplu de bune practici si pentru celelalte tari membre ale Uniunii Europene!
Inutilitatea practica a asa-zisei "Mici reforme" in justitie
Este salutata, in cadrul MCV, adoptarea legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor ca fiind "un exemplu de legislatie practica si pragmatica, raspunzand unor deficiente reale".
Este adevarat ca deficientele la care se face referire exista, solutionarea acestora prin adoptarea "micii reforme" a fost insa o utopie. Nu eventuala lipsa a unui cadru legal era factorul care determina , anterior adoptarii Legii nr. 202/2010, acordarea de termene exagerat de mari in randul instantelor romanesti ci lipsa "infrastructurii" necesare. Desi adoptata de mai bine de doi ani, legea "micii reforme", nu a produs nicio schimbare cu privire la gradul de incarcare al instantelor sau cu privire la celeritatea soliutionarii cauzelor aflate pe rolul instantelor. Termenele acordate in cauze "urgente" sunt tot de aproximativ cinci luni iar in cauze obisnuite de aproximativ un an. Niciodata lipsa salilor de sedinta, a personalului auxiliar, a numarului suficient de judecatori la instante, nu va fi rezolvata prin adoptarea unor legi, fie ele chiar "practice si pragmatice." Se mentioneaza, in cadrul MCV, ca legea 202/2010 "a adus imbunatatiri concrete pentru consecventa si eficacitatea actului de justitie". In ce fel a imbunatatit legea "micii reforme" actul de justitie nu se mentioneaza in raport. Daca se refera la consecventa aplicarii unitare a legii, "mica reforma" nu a introdus nicio prevedere de unificare sau de clarificare a practicii, ci doar a modificat procedura de solutionare a recursului in interesul legii. De altfel, chiar in cuprinsul MCV-ului, in cadrul analizei consecventei actului de justitie, se mentioneaza faptul ca Inalta Curte de Casatie si Justitie "detine responsabilitatea principala privind unificarea jurisprudentei", responsabilitate pe care, evident, nu o indeplineste cu succes , cata vreme una dintre marile probleme identificate in cadrul MCV o reprezinta inconsecventa jurisprudentiala.
Ceea ce pare a nu fi inteles de catre "expertii" care au elaborat MCV este ca practica neunitara este, de multe ori, rezultatul redactarii lacunare a unor legi iar nu lipsa accesului judecatorilor la solutiile pronuntate de alte instante (jurisprudenta care oricum nu este izvor de drept in sistemul romanesc).
Oricum, s-a intamplat un lucru aberant: in conditiile in care s-a pus accentul pe redactarea noilor coduri – care au fost adoptate in procedura de urgenta de catre parlament dar iata ele, de trei ani, nu pot fi puse in aplicare, marii strategi de la Bucuresti si Bruxelles si-au dat seama ca au nevoie de un super-mecanism procedural pentru a obtine condamnarea rapida a adversarilor politici, in principal condamnarea mea.
Aceasta a fost ratiunea principala a adoptarii legii "micii reforme" – un surogat al prevederilor din coduri, construit in jurul conceptului de "celeritate" selectiva, bazata pe comenzile politice. Aveti toate dovezile pe www.codulzambaccian.ro
Practica judiciara
Se mai sustine, in cadrul raportului MCV, ca sistemul juridic din Romania are "trasaturi care il fac vulnerabil fata de abuzuri" fiind oferit ca principal (si singurul de altfel) argument faptul ca termenele de prescriptie nu se suspenda sau nu se opresc la momentul trimiterii in judecata a cauzei.
Ratiunile actualelor reglementari din legislatia noastra au fost explicate de specialistii romani. Aceste ratiuni tin de politica penala aplicata de fiecare tara, politica penala stabilindu-se unilateral, de tarile membre UE, neexistand o politica comuna a acestora in domeniu.
Cata vreme la nivelul Uniunii nu se discuta si nu se aproba implementarea unei politici penale convergente, modalitatile in care Romania alege sa-si defineasca acest atribut ii apartin in totalitate si nu sunt susceptibile de influente externe. In nici un caz, nu poate fi obligata tara noastra, prin intermediul MCV-ului, sau prin orice alt mecanism sa isi modifice intr-un sens sau altul politica penala.
Sunt mentionate, in cuprinsul raportului, masurile adoptate de ICCJ in vederea unificarii practicii, si anume: i) elaborarea unui ghid de bune practici in stabilirea pedepselor pentru cazurile de coruptie; ii) luarea in considereare a riscului de implinire a termenului de prescriptie si iii) transmiterea mesajului ca instanta nu va lua in considerare incercarile nelegitime de intarziere a solutionarii cauzelor.
Si iata trei observatii, naive, din partea mea:
Elaborarea unui "ghid de bune practici" nu poate fi in nici un caz, considerata masura de unificare a practicii ci, eventual, doar un element de informare pentru magistrati. Singurul mecanism acordat ICCJ de unificare a practicii este procedura recursului in interesul legii. Magistratii judeca doar in baza legii, nu a practicii, nu a ghidului sau a oricarui element elaborat de orice instanta sau institutie. Mai mult, chiar prin intermediul recursului in interesul legii, ICCJ nu are posibilitatea modificarii dispozitiilor unei legi, ci doar analizeaza – in caz de jurisprudenta neunitara – care este cea mai apropiata interpretare de sensul si litera legii (acest ghid de bune practici a fost initial realizat in cadrul Curtii de Apel Bucuresti si, ulterior, preluat de ICCJ).
Termenul de prescriptie este prevazut expres de lege, magistratii sunt tinuti de acest termen, nefiind necesara o "indicatie" externa in acest sens. Si oricum "bunele practici" nu pot modifica reglementarile din Codul penal. Parerea mea…
Instanta este tinuta de acordarea de termene rezonabile care sa permita dreptul efectiv la aparare. Aici chiar nu vreau sa comentez mai mult.
Perioada 2005-2006 trebuia sa fie o perioada de intarire a infrastructurii necesare pentru continuarea reformei in justitie – incepusem consolidarea si reparatiile la Palatul de Justitie, continuasem lucrarile, pornite de Valeriu Stoica, la Tribunalul Bucuresti, oferisem un sediu (preluat de la armata) pentru PNA dar mai erau multe de facut. Rapoartele Comisiei, cuprind multe vorbe goale ("proactiv", "cuprinzator"), in stilul "wishfull thinking": "daca vor fi puse in aplicare in mod corespunzator (codurile n.n.), ar putea genera beneficii considerabile in ceea ce priveste eficacitatea, transparenta si consecventa actului de justitie". Vorbe, multe vorbe…
La fel, multe seminarii, contracte de consultanta ( s-a clarificat, oare, situatia contractelor de consultanta pentru coduri?), "studii" etc. Fondurile nerambursabile de la Uniunea Europeana trebuiau sa se intoarca, la fel ca si in alte domenii, se pare, la "experti" din tari occidentale, in timp ce la ICCJ, pentru sectia penala, in acesti cinci ani, a existat o singura sala de sedinta care se va numi, fara indoiala, Sala "Adrian Nastase".
Va mai dau un exemplu – "expertii" nu au priceput nimic din chestiunea eventualei sesizari a Curtii Constitutionale in legatura cu hotararile parlamentului. Nu a legilor. Aspect introdus neglijent printr-o lege recenta. Constitutia – tinand seama de autonomia puterilor statului – nu mentioneaza – pe buna dreptate – hotararile parlamentului intre actele ce pot fi atacate la Curte. Inteleg sa fie atacate, eventual, hotararile cu caracter normativ, dar sa fie atacate toate hotararile, inclusiv cele care vizeaza numirea personalului, aspecte de buget, chestiuni administrative? Ar fi aberant. Cititi insa mentiunile din raportul MCV de la pag. 5: "In special, comisia este ingrijorata (cum altfel? n.n.) de aceasta limitare a competentelor Curtii Constitutionale in ceea ce priveste hotararile parlamentului. Autoritatile romane trebuie sa reinstituie de urgenta aceste competente in conformitate cu Constitutia Romaniei."
Cititi acum si articolul 146 din Constitutie privitor la atributiile Curtii. Sunt mentionate doar legile si regulamentele Camerelor – care au regimul unor legi. Adaugarea, recenta, din legea CCR, ar putea sa justifice, cel mult, includerea in acesta categorie a hotararilor "normative" ale parlamentului. Ce parere aveti despre "experti"? Dar ce parere au reprezentantii parlamentului? Nu stiu, pentru ca nu am citit un raspuns catre cei care le tin – de la Bruxelles – lectii de drept constitutional roman.
As mai pune cateva intrebari retorice: Ati vazut undeva, in raportele MCV, in perioada 2007-2012, referiri la procese cu 972 de martori ai acuzarii, eventual cu recomandari de utilizare a acestui model, ca "bune practici" ale DNA, si pentru alte tari?
Ati vazut, poate, in rapoartele MCV mentiuni despre utilitatea folosirii, pentru ratiuni de "celeritate" a unor judecatori fara inamovibilitate, dar "proactivi" in dosarele "complexe" de la ICCJ?
Cum se poate ca, timp de cinci ani, expertii Comisiei sa nu fi inteles definitiv diferenta dintre imunitatea parlamentara si conditiile legii raspunderii ministeriale si nici faptul ca, din 2003, dupa revizuirea Constitutiei, parlamentarii nu se mai bucura de imunitate pentru fapte penale?
In Raportul MCV, se recomanda "un proces transparent de numire a Procurorului General si a procurorului sef al DNA", dar a existat oare un astfel de "proces transparent" la numirea actualilor sefi ai parchetelor? Sau la re-numirea lor in al doilea mandat? La acel moment, de ce nu a facut aceleasi reomandari "MCV-ul"?
Cu mandrie "se raporteaza", atat in raportul politic, cat si in cel tehnic, ca, in sfarsit, in Romania a fost condamnat definitiv "un fost prim-ministru".
Adevarat?Nu! Este o minciuna pentru consum public. Eu am fost condamnat in calitate de presedinte de partid. S-a facut aceasta "smecherie" de catre DNA, mentinuta la instanta, pentru a se evita solicitarea unui "aviz" din partea parlamentului pentru inceperea urmaririi penale. Nu au aflat, oare, marii "experti" de la Bruxelles acest lucru, dupa cinci ani de activitate "intensa" in Romania? De ce nu au mentionat, ca o mare reusita, ca a fost condamnat definitiv un fost presedinte al Fundatiei Europene Titulescu?! Era la fel de adevarat…
Cand este vorba despre mine, ca "tinta", atat raportul politic cat si cel tehnic vorbesc despre un caz "emblematic" de coruptie. Interesant este faptul ca si fostul presedinte suspendat, intr-un interviu, a folosit termenul "emblematic" in legatura cu condamnarea mea – termen ce nu-i sta in caracter. Nu pot sa nu observ insa "calitatea" actiunii comune de manipulare a opiniei publice interne si externe, pe acest subiect.
In raportul din 18 iulie 2012, in ciuda sub-titlurilor, recomandarile finale, introduse de Comisia Europeana, pe o baza subiectiva, dovedesc dimensiunea politica a acestui mecanism – drona, utilizat intr-un moment politic important, pentru obiective politice clar partizane.
Un exemplu in acest sens il reprezinta propunerea de a se crea un "grup de monitorizare a reformei judiciare, din care sa faca parte reprezentanti ai tuturor puterilor in stat (probabil pentru o aplicare "cuprinzatoare"a principiului separatiei puterilor in stat! n.n.), ai asociatiilor profesionale si ai societatii civile".
Ma veti considera banuitor daca voi crede ca acesta recomandare a fost adaugata dupa schimbarea de guvern, pentru a fi introdusi in "joc" si prietenii Monicai Macovei din PDL, singurii interlocutori ai "mecanismului" pana de curand.
Tot intre recomandarile din Raport figureaza - nu o sa credeti – "asumarea angajamentului de a impune sanctiuni disciplinare tuturor membrilor de guvern sau de partid care submineaza credibilitatea judecatorilor sau care exercita presiuni aspra institutiilor judiciare". Propun, in acest sens, adaugarea unui articol la Legea de functionare a Curtii Constitutionale: "O decizie a Curtii este corecta daca este in concordanta cu orientarile Comisiei Europene."
Pedeapsa pentru cei vinovati de criticarea unor astfel de decizii, va fi de doi ani inchisoare cu executare. Daca vor persevera, se vor gasi acasa la ei, droguri sau cartuse…
Citește pe Antena3.ro
