Despre gunoaie

În Singapore, dacă scuipi sau arunci gunoaiele pe jos, o furi. Statul singaporez, prin reprezentanţi autorizaţi, te snopeşte şi te amendează. Singapore arată civilizat fiindcă şi-a bătut locuitorii şi turiştii la timp. Arunci guma pe jos, vii acasă cocoşat şi fără o leţcaie.

Din înţelepciunea românului dedicat internetului afli că bătaia la Singapore (în caz că faci mizerie) are parfum local. Ca să nu uiţi frumuseţile locului. Autorităţile locale te caftesc metodic pe-ndelete, cu biciul ţinut în pişat de cal. Aşa scrie, aşa citim. Cal de Singapore. Supuşi constant unui astfel de tratament, singaporezii s-au dezobişnuit să mai scuipe foc cu foc pe unde apucau, ca să-şi ţină plămînii curaţi. Era o tradiţie. Ani la rînd, statul i-a bătut măr, i-a amendat şi i-a lăsat fără "datină". Şi nici nu s-au îmbolnăvit de plămîni. Azi, Singapore este un model de civilizaţie. Cu biciul muiat în ce spuneam.

Bhutan, regatul din Himalaya unde de curînd au fost blocaţi şi alpiniştii noştri fiindcă trecea flacăra olimpică, a scos Legea celor 3 R (aia pe care o luam la mişto, e drept şi pentru că era organizată la mişto, de ochii lui Ceauşescu). Bhutanezii sînt obligaţi să recupereze, recicleze, refolosească deşeurile. Mii de tone de gunoaie. Pe bani buni, cu amenzi uriaşe, un sfert din venit (care e cam de o sută, două de euro). Regele vrea un Bhutan curat şi le bagă pe gît pînă şi guma de mestecat scuipată pe jos. Ba, apropo de gumă, observă românul pe net, suveranul nu suportă nici să faci balonaşe în public, ca ţoapa.

Românul e indignat că România e murdară. Că Valea Prahovei e plină de cutii de conserve, că Mediaşul e nemăturat, că şi Timişoara are locuri unde nu poţi respira, că albiile apelor din Sibiu – capitala europeană sînt pline de gunoaie. Ş.a.m.d. Nu mai vorbim de Bucureşti. Starea gunoaielor din Bucureşti a dat apă la moară deştepţilor pe net. Ardelenii vs Miticii de Bucureşti. Ce să le zici, că mitici sînt şi neamurile sau amicii lui de la Timişoara, Cluj, Baia Mare etc., pentru că nici oraşele lor nu-s mai breze? Deşi Mitică era un tip civilizat, făcea politică la o bere, dar arunca chiştoacele-n scrumieră. Drumul spre Castelul Peleş (nu ne vindem Peleşul!) e presărat cu plastice. Furnizate de turişti din toată ţara. Pungi, sticle, ambalaje... Dacă supermarketurile vor înlocui pungile de plastic cu pungi de hîrtie, ne-am scos. În natură, hîrtia are altă viaţă. Mucegăieşte, pute şi se integrează armonios, ajunge iar copac. Nu rezistă intemperiilor cu anii. Să vezi ţară curată!

Un alt tip revoltat de mizeria de pe străzile româneşti povesteşte cu mîndrie europeană pe net ce-a văzut el undeva în Austria. Un cunoscut de-al lui a aruncat chiştocul pe jos fiindcă n-a nimerit coşul adecvat. Imediat a fost înconjurat de austrieci de bine gata să-i bage minţile în cap ca să-şi bage el chiştocul unde trebuie. Ba l-au claxonat şi automobiliştii. Opinia străzii. Românul e sensibil la pildele ce-i vin de-aiurea. Tras de mînecă în spaţiul comunitar, se dă cu civilizaţia, n-are de ales. Îl ajută să-i sporească indignarea faţă de propriul comportament din ţară. Acasă lasă urme pe unde-apucă. Nu-l întreabă nimeni de sănătate. Nu-l claxonează nimeni. Dacă te-ncumeţi să-i zici să-şi ia hîrtia de jos, îl scoţi din minţi. E orgolios. Îl înveţi tu pe el, el care a fost şi-n Austria unde... Ce-ar mai înţelege el din călătoria la Viena? Cum şi-ar mai arăta el muşchii pe internet şi cum ar mai solidariza el cu singaporezii dacă în jurul Carpaţilor ar păstra curăţenia?