Despre intelectuali si puterea lor

Intelectual, intr-o acceptie "tare", este cel care traieste in lumea ideilor si a artelor. Un inginer, un afacerist, un functionar sunt si ei intelectuali, dar intr-un sens "slab"

Cuvantul "intelectual" este unul foarte recent. Se pare ca el a fost folosit prima data de ...mile Zola in timpul afacerii Dreyfuss din Franta sfarsitului de secol al XIX-lea. Pentru Zola, intelectual era omul cultivat care milita pentru o cauza. Prin urmare, militantismul politic, social sau de alta natura a intrat in reteta intelectualului inca de la forjarea acestui cuvant. Pe langa cele patru puteri dintr-un stat, si interferand in nenumarate feluri cu ele, a existat intotdeauna in lumea civilizata si o putere a intelectualilor, care s-au constituit adesea in grupuri de presiune, in lobby-uri, in formatori de opinie, avand in vedere larga lor notorietate si autoritate morala. Nu de putine ori marii intelectuali din ultimele doua secole au contribuit decisiv la structurarea evenimentelor istorice.

O cu totul alta problema este semnificatia morala a angajarii intelectuale. De fapt, nu exista cauza, de la cea mai imunda la cea mai nobila, care sa nu fi fost servita de intelectuali. Nazismul a fost sprijinit de cativa dintre marii ganditori si scriitori ai lumii, intre care Heidegger, Hamsun, C...line sau Ezra Pound. Comunismul, chiar in formele sale cele mai virulente, stalinismul, maoismul, castrismul, regimul khmerilor rosii, i-a avut printre entuziasti pe Sartre, pe Picasso, pe ...luard, pe Aragon, pe Breton, pe Ginsberg si alte legiuni de mari artisti si literati. Acest lucru nu inseamna ca intelectualii nu au discernamant moral, ci probeaza marea lor diversitate. Ei contribuie la modelarea lumii, cu binele si raul din ea. Cei mai multi intelectuali sunt angajati in sensul valorilor umane. Cel mai bine ies in evidenta insa cei angajati in sensuri antiumane. Si in lumea romaneasca intelectualii au imbratisat, din pacate, toate extremismele, si exemplele sunt notorii. Foarte multi insa au sprijinit curentul principal de gandire care, de cel putin un secol incoace, a fost liberal si prooccidental.

Intelectual, intr-o acceptie "tare", este cel care traieste in lumea ideilor si a artelor. Un inginer, un afacerist, un functionar sunt si ei intelectuali, dar intr-un sens "slab". Arareori ei obtin creditul moral si notorietatea care sa le permita sa militeze eficient pentru o idee, o cauza, o utopie. A fi intelectual nu e un motiv de lauda in sine. Printre ei sunt destui "prosti, dar culti" si destule inteligente sterile sau nefaste. Dar fara intelectuali lumea nu e de conceput, caci intelectualii dau un sens lumii noastre.

In general, intelectualii nu creeaza locuri de munca in mod direct. Ei au alte functii in comunitatile umane, pe care le slujesc prin alte mijloace. E greu de inteles la ce-ar folosi o lume, chiar extrem de bogata si de eficienta, fara gandire si fara arta. Habar n-am cine erau afaceristii de pe vremea lui Dante si cine construia tesatorii pe vremea lui Shakespeare. Nu stiu (poate fi o lacuna a mea insa) cine erau bancherii Germaniei pe cand Immanuel Kant isi scria prolegomenele. Dar pe ei ii stiu, pentru ca nu ma pot numi nici european, nici om civilizat daca nu i-am citit si ascultat pe ei. Toata Europa e incarcata de muzee si pinacoteci in care se pastreaza minunile vechilor maestri. Nu sunt un om civilizat daca nu-mi propun sa vad cat mai multe dintre ele.

Ar fi ciudat sa-ntrebe cineva "Ce-au facut Eminescu, Caragiale, Maiorescu, Lovinescu, Enescu, Eliade, Brancusi etc. etc. pentru poporul roman? Cate locuri de munca au creat ei?", si sa le conteste dreptul de a-si spune parerea in chestiuni de importanta nationala. Sa-i interzici unui intelectual dreptul de a reactiona la abuzurile politicienilor inseamna sa nu apreciezi corect esenta intelectualitatii si insemnatatea ei.