Despre justitie, dragoste si minciuna

Justitia romana traieste in minciuna. De-aia n-avem noi incredere in ea. Ne lipseste increderea, pentru ca in relatia noastra cu autoritatea, prezenta minciunii - lipsa adevarului e la fel de distructiva ca-n dragoste. Nu-i asa ca omul in care pana ieri aveai incredere desavarsita inceteaza sa existe, dispare ca un fum ori ramane doar o prezenta suparatoare, daca l-ai simtit ca minte?

Deunazi, la o sueta, un prieten, de meserie procuror, mi-a povestit ce a vazut, auzit, facut si invatat in Statele Unite, unde a urmat o specializare. Era tare curios, il rodea o chestie. A intrebat, pe unde-a fost: ce se intampla cu un procuror ale carui sentinte sunt desfiintate de instantele de judecata? Il sanctioneaza cineva, il cearta? - Ce spui tu de cearta, de sanctiune, i se raspunde? Nu, omul isi ia pur si simplu bagajele si se cara! Ura, si la gara? Se muta in alt stat, se face eventual avocat o vreme, se da cuminte la fund, abia dupa aia isi reia cariera rupta. O ia de la capat!

Mai, sa fie? Da de ce, intreaba amicul meu, ca doar greseala e omeneasca. Ori poate chiar si juratii si magistratii gresesc (in America, procurorul nu e magistrat, in sala de judecata are fix aceeasi demnitate ca avocatul), de ce sa plateasca procurorul pentru ei? - Pentru ca greseala se plateste, primeste replica. Greseala procurorului costa bani. Contribuabilul american e foarte sensibil cu banii lui. Intreaba: "Cat a costat procesul asta?". Ma rog, nu intreaba contribuabilul taximetrist si contribuabila florareasa, ci in numele lor, presa pune intrebarea. Si se face socoteala: pentru procesul cutare, procurorul neindemanatic a lucrat cu atatia politisti, a facut expertizele cutare si cutare, inregistrarile telefonice si video au costat atat, in fine, puse cap la cap, costurile au suficiente zerouri pentru a provoca indignare publica.

Ei, si-acu’ parca mi-a picat fisa, de ce tot vad in filmele de la Hollywood procurori cu niste fete plouate, cu grimase de parca tocmai le-a revenit gastrita. Asta se intampla, bineinteles, la final, cand sunt batuti prin knock-out de vreun avocat istet ori de preamilosii jurati. Iata explicatiunea: domnu’ procuror urmeaza sa si-o ia pe cocoasa, adio slujba, adio faima, adio cariera…

Va spun povestea asta nu ca sa va fac in sac, mai ales celor ce ati trecut macar o data prin salile de judecata. Dar prea citesc, de luni de zile, cum procurorii cutare si cutare isi spala izmenele prin presa, ca domnul Botos "hais" si doamna Macovei "cea", iar CSM-ul asa si pe dincolo e stapanit de interese retrograde… Ca la PNA unii procurori se vaita de noul sef ca-i dus cu pluta si vrea sa desfiinteze institutia, subordonand-o Parchetului General, pe cand el se plange ca n-are nici 20 de subalterni care-si merita leafa. Nu merg mai departe, cheltuind spatiul tipografic pe contabilitatea magariilor care apar prin presa locala, unde, in egala masura, isi spala rufele magistratii provinciali, inclestati pe ciolan intr-un moment al schimbarii si-al ghiontului sub centura, care nu se mai termina. Prea multa galceava, prea mult circ, care nu se termina, unde e reforma? Unde e eficienta? Asta nu se masoara in vorbe, ci in rezultate.

Da, cred ca Justitia care-o are la un capat pe Macovei, la un alt capat pe Lupascu, pe Botos undeva la mijloc etc. are o alta problema decat ei insisi. O problema de sistem, de suflet, daca pot zice astfel, si de etica. Minciuna. Justitia romana traieste in minciuna. De-aia n-avem noi incredere in ea. Ne lipseste increderea pentru ca in relatia noastra cu autoritatea, prezenta minciunii - lipsa adevarului e la fel de distructiva ca-n dragoste. Nu-i asa ca omul in care pana ieri aveai incredere desavarsita inceteaza sa existe, dispare ca un fum ori ramane doar o prezenta suparatoare, daca l-ai simtit ca minte? Nu-i asa ca stradaniile lui de a-ti arata ca e altfel, ca e bun, ca e curat iti par doar eforturi caraghioase, grotesti manevre de foarfeca si bisturiu, menite sa-ti arate un alt chip?

Ei, cam asa e si cu procurorii nostri. Evaluarile interne, care se fac fara doar si poate, nu au nici un efect vizibil. Pentru ca, in opinia mea, se fac prost. Avem mai sus o unitate de masura a competentei, una, ce-i drept, foarte severa: sanctiunea contribuabilului. Romanul resimte, o recunoastem intr-o mai mica masura decat americanul drepturile pe care i le da calitatea de contribuabil. Dar nu e in nici un caz nesimtitor.

De aia propun mintilor luminate ale justitiei noastre sa-si ocupe cu altceva timpul si energia petrecute cu foarte evidenta pasiune de a-si da la gioale si pe sub masa si prin presa. Sa iasa din minciuna, sa ne recastige respectul. N-ar fi mai profitabil sa se inteleaga intre ei ca sa dispuna o analiza la sange si incrucisata a rezultatelor obtinute de toti procurorii, pentru inceput? Sa vada cati dintre ei au produs rechizitorii "trantite" de toate instantele de judecata si soldate cu achitarea inculpatilor? Sa numere "ispravile" fiecaruia dintre colegii si subaltenii lor si-apoi sa decida ce fac cu cei care ajung sa pagubeasca statul, in cinci ani de munca, cu zece sau 15 procese inutile, paguboase si traumatizante. Ii mai tin sau ii scot pe piata libera, concurentiala a avocatilor? Apoi, sa ne spuna si noua.

In Statele Unite, a doua zi dupa pierderea procesului, unii procurori isi golesc din proprie initiativa birourile de lucruri personale, de poza nevestei, de bibeloul preferat. Altii sunt demisi. Altora li se mai da o sansa, dupa circumstante, dar nu si o a treia.

Bunul-simt dicteaza ca, daca s-ar intampla asa, ar fi spre insanatosirea sistemului judiciar romanesc. Despre cealalta "jumatate" a magistraturii, judecatorii, intr-un numar viitor.