Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Există o mică bucățică de pământ în Asia Minor care se numește Armenia - dar nu este așa, de fapt. Este un loc. Și acolo sunt Armeni care locuiesc Pământul, nu Armenia, de vreme ce nu există Armenia. Nu există America și nu există Anglia și nici Franța și nici Italia. Există numai Pământul" scria undeva marele scriitor american (de origine armeană) William Saroyan. Iar în 1946, într-o scrisoare către Robert E. Sherwood, Saroyan spunea: "Este imposibil să nu observi că lumea noastră este frământată de înfrângere, ură, vină și frică". În altă parte, el scria: "Rolul artei este să creeze o lume care să poată fi locuită". Saroyan - marele reprezentant al uneia dintre cele mai prigonite etnii din istorie, Armenii - nu avea pic de ură și răzbunare în suflet și nu credea în rase și etnii. "Dacă am vreo dorință autentică", scria el, "este aceea de a arăta frăția oamenilor". L-am iubit pe Saroyan încă de la primele rânduri din prima carte a lui pe care am citit-o în adolescență: "O zi din după-amiaza lumii".
Întodeauna i-am iubit pe artiștii care, în primul rând, au fost UMANI, adică fără etichete asumate de genul rasă, etnie, religie, naționalism, politică sau orice fel de altă ideologie. De fapt, să crezi în umanism și să fii OM înseamnă să respingi orice etichetă, orice altă teză, orice "ism" și orice ideologie care nu pune pe primul plan omul între oameni.
Spun și eu ca Saroyan. Nu există de fapt, Ucraina, nici Crimeea și nici Rusia. Nu există nici Siria, nici Coreea de Nord, nici Irak, Iran sau Aghanistan, nici Israelul, nici România și nici Transilvania și cu atât mai mult nici Ținutul Secuiesc. Și nu există, da, nici America și nici Uniunea Europeană. Există doar oameni pe Pământ. Și mai există niște ființe din specia hominide, un fel de mutanți care cred, la adăpostul conturilor bancare și al armelor, că iubirea trebuie să respecte anumite principii, ca să fie iubire. Fals. Iubirea e ca apa, ea are un principiu de existență, dar nu are principii de aplicare, norme și legi, doctrine, dogme și ideologii. Nu poți iubi omul dacă-l pui pe categorii frumos etichetate și îi ordonezi viața după principii ideologice, norme de aplicare și metodologii.
Saroyan scria prin anii '50 că: "Arta nu-și mai poate permite să ia în derâdere politica, tot astfel cum a venit timpul ca politica să ia niște lecții de la artă".
Da, politica și politicenii ar trebui să învețe de la artă și de la creație. Și de la creatori și artiști. Și să redevină oameni, înainte de a fi politicieni. Să redevină oameni, înainte de a fi albi, negri, galbeni, musulmani, creștini sau evrei. Și să pună preț pe umanitate și pe Pământ, și nu pe etnii și pământuri ordonate după granițe și sfere de influență.
Cea mai mare problemă a politicii de azi constă în contradicția flagrantă dintre termenii sintagmei "om politic".
Citește pe Antena3.ro
