Când vine vorba de cadrul legislativ și de impactul deciziilor politice asupra mediului de afaceri și dacă „schimbarea” făcută ad-hoc rămâne singurul lucru constant în relațiile dintre politică și economie, atunci „schimbarea” începe să devină dușmanul mediului de afaceri.
Nu de puține ori se aud voci ale economiei reale invocând nevoia acută de stabilitate legislativă, de predictibilitate fiscală, de coerență a elaborării regulilor la care trebuie să se supună contribuabilii, de transparență a procesului de reglementare.
E drept, dezvoltarea reală a României depinde, în primul rând, de revitalizarea și eficientizarea politicilor, sistemelor și strategiilor economice (inclusiv ale celor fiscale). Depinde de reforme, adică de transformare și schimbare. Dar succesul și coerența reformelor fiscale nu pot fi privite independent de câteva principii fundamentale: eficientizarea legislației fiscale, restrângerea excepțiilor fiscale și transparentizarea proceselor de aplicare și verificare, stimularea investițiilor depolitizarea profesionalizarea și informatizarea autorităților fiscale, toleranța zero la evaziune.
Este evident că România are nevoie de o legislație fiscală stabilă și modernă care, pe de-o parte, să stimuleze atragerea de investiții şi, pe de altă parte, să crească gradul de conformare și să diminueze substanțial evaziunea și criminalitatea economică. Aceste obiective trebuie obținute prin consens, prin acordul exprimat și asumat de către principalii actori ai scenelor politice, economice, academice și sociale. S-a născut astfel nevoia unui Pact pentru Fiscalitate (PPF) la care să adere reprezentanți ai instituțiilor statului, ai partidelor politice, ai organizațiilor sindicale, patronale sau non-guvernamentale și ai mediului de afaceri (organizații, companii și antreprenori).
Reuniți într-o recentă dezbatere organizată de inițiatorii PPF, experții în fiscalitate au arătat că, mai ales în perioade economice dificile, cum este cea pe care o traversăm, „schimbarea” în fiscalitate nu este de dorit să aibă loc „peste noapte”.
În concluzie și combătând indirect maxima lui La Rochefoucauld, fiscalitatea în România are nevoie nu de o continuă schimbare, ci de transparență, stabilitate și predictibilitate.