Despre tupeu

Faptul că, într-o campanie electorală pentru alegeri locale, preşedintele ţării e cel care generează cam 50% din temele de dezbatere ţine pur şi simplu de tupeu. Traian Băsescu încalcă legea temeinic, cu credinţă, atacă şi susţine candidaţi în mod candid, fără fereli, fără să roşească. De fapt, toată cariera lui politică s-a bazat mai ales pe tupeu.

Faptul că, într-o campanie electorală pentru alegeri locale, preşedintele ţării e cel care generează cam 50% din temele de dezbatere ţine pur şi simplu de tupeu. Traian Băsescu încalcă legea temeinic, cu credinţă, atacă şi susţine candidaţi în mod candid, fără fereli, fără să roşească. De fapt, toată cariera lui politică s-a bazat mai ales pe tupeu.

A cîştigat Primăria Bucureştilor prima dată şi a dat afară aproape toată conducerea partidului său, inclusiv pe Petre Roman. Pe urmă a cîştigat al doilea mandat, promiţînd că fără PSD va trece în sfîrşit la treabă. Şi imediat după asta a plecat la Preşedinţie, dîndu-l la o parte pe Stolojan. Astăzi, Băsescu îl critică pe Sorin Oprescu, pentru că a plecat de la Primărie la Senat. Există reguli, ne sugerează şeful statului, pe care toţi, în afară de mine, trebuie să le respecte. Tupeu.

Băsescu a pus pe jar naţiunea între două tururi de alegeri prezidenţiale, invocînd în 2004 furtul la urne. Toate controalele independente au contrazis afirmaţia lui, dar tupeul îşi făcuse deja datoria. Preşedintele nu a mai vorbit niciodată despre acel "mare furt". Probabil că a şi uitat episodul. O altă regulă a tupeului: lipsa totală a memoriei. Trebuie să sari de la o îndrăzneală la alta rapid, în aşa fel încît publicul să nu aibă timp să se dezmeticească.

Aşa a şi fost. Băsescu a format un guvern nenatural şi nefuncţional, şantajînd PC şi UDMR să intre în el. Imediat după ce a reuşit lucrul ăsta, a insultat PC-ul şi a cerut noi alegeri. Mare tupeu!

În paralel, a numit-o consilier juridic la Cotroceni pe soţia unui magnat al tutunului. După ce în presă au apărut date grave despre el, consiliera a demisionat şi bărbatul s-a spînzurat. L-aţi auzit vorbind vreodată pe Băsescu despre asta? Tupeul real presupune să elimini imediat acea parte de realitate care nu-ţi convine.

Uneori, tupeul prezidenţial s-a manifestat prin interpuşi. Prin Monica Macovei, care cerea dreptul de a numi politic magistraţi, pentru că cei în funcţie nu-i plăceau. Sau prin Daniel Morar, cel care a cerut Parlamentului dreptul de a-mi percheziţiona locuinţa numai pînă în clipa în care am demisionat de la conducerea Camerei Deputaţilor.

Cît tupeu trebuie să ai ca să-i acuzi pe alţii de corupţie, în timp ce tu, în calitate de primar, îţi însuşeşti ilegal o casă în Bucureşti şi, prin şmecherii de cumpărări-vînzări de terenuri, îţi creşte o altă casă la Otopeni?!

Cît tupeu trebuie să ai ca să vorbeşti despre "sistemul ticăloşit", cînd în calitate de candidat la Preşedinţie eşti în acelaşi timp inculpat pentru dispariţia flotei româneşti?!

Ştiu că sînt mulţi cei care admiră tupeul în sine şi pe cel prezidenţial în special. Dar, din tot acest spectacol grotesc, am pierdut şi pierdem uriaş. O ţară întreagă e la cheremul unui om care se joacă cu legile şi cu bunul-simţ. E viaţă reală, nu e un film. Tupeul lui Băsescu tronează peste preţuri deja uriaşe, peste un guvern epuizat politic şi administrativ, peste o monedă în derivă şi "în marja" unor relaţii internaţionale care nu există.


P.S. În urma meciului de handbal fete de săptămîna trecută, rezultatul Norvegia – Băsescu a ajuns 2-0. Prietenii ştiu de ce...