Despre un puci în interiorul USL

Armata lui Traian Băsescu visează frumos. Din punctul ei de vedere. Iluzia că, la capătul alegerilor parlamentare, va avea loc un puci în interiorul PNL, de natura să răstoarne rezultatul alegerilor, prinde din ce în ce mai mult contur. Şi, din acest motiv, ea este vânturată nu ca ipoteză de lucru, ci pur şi simplu ca o perspectivă viabilă in presa încă aservită regimului şi pe canalele de ştiri ale acestuia. Mai mult chiar, Călin Popescu Tăriceanu s-a trezit, pe neaşteptate, înghesuit şi presat să facă declaraţii de natura să pună sub semnul întrebării consistenţa USL. Se vorbeşte nu pe la colţuri, ci deja în clar despre un puci.
   
Să spunem, în clar, ceea ce se vehiculează şi să ne imaginăm, prin absurd, că va fi declanşat un puci anti-Antonescu. Avem ca punct de plecare o realitate. În tabăra liberală există şi acum, cum au existat întotdeauna, divergenţe de opinii. Puncte de vedere diferite, privind direcţia în care se îndreaptă partidul şi modul în care este condus. Acest fenomen nu numai că a însoţit constant istoria recentă şi mai puţin recentă a PNL dar este cât se poate de firesc să se manifeste de câte ori partidul parcurge o etapă importantă. Care este, deci, conjunctura în care ne aflăm?
   
PNL se transformă dintr-un partid să-i spunem de familie, a cărui doctrină este extrem de bine precizată, într-un partid de masă. Cu o doctrină ceva mai difuză. Acest fenomen a devenit vizibil cu ocazia alegerilor locale, când liberalii au depăşit pragul de 20 la sută şi va fi cu atât mai vizibil după alegerile parlamentare, când, în mod normal, USL se aşteaptă la un succes răsunator, din care o parte consistentă îi va reveni PNL-ului. Nu mă gândesc la altceva decât la votul politic şi la procentul de parlamentari. Este cât se poate de natural ca, în aceste condiţii, urmându-şi până la urmă propria evoluţie, PNL să-şi deschidă porţile unor categorii mai largi de simpatizanţi, atât din dreapta spectrului politic, cât şi din stânga. Pentru că, pănă la urmă, acesta este singurul mod de a creşte. Şi totodată prima consecinţă a creşterii. Ceea ce înseamnă, implicit, ca şi imaginea şi mesajele PNL se diversifică. Doctrina să-i spunem tradiţională a ultimilor 20 de ani se alterează şi se transformă într-o doctrină nouă.
   
Acesta este punctul de plecare al unei dezbateri interne din partid, care - de ce nu? - poate conduce şi la una sau mai multe polemici.
   
O a două discuţie şi dispută în acelaşi timp se referă la persoanele care intră în acest partid prin uşile larg deschise. Unele dintre acestea sunt controversate şi profilul lor, precum şi motivele care au condus la primirea în partid, pot stârni dispute, controverse ori chiar scandaluri.
   
În al treilea rând, există, şi acest fenomen este firesc, şi în PNL, ca în oricare partid, o luptă internă pentru putere.
   
În acest moment, toate cele trei linii de forţă pe care le-am amintit mai sus se focalizează într-una dintre organizaţiile puternice, dar recent decapitate, ale partidului. Sectorul 1 Bucureşti.
   
Atunci când băsiştii insistă asupra iminenţei unui puci, care ar putea arunca în aer, imediat după alegeri, USL-ul, ei se gândesc la ce ar putea să pună la cale unii membri ai organizaţiei Sectorului 1, care, în prezent, se simt ameninţaţi ori chiar atacaţi de conducerea centrală a partidului.
   
Voi reveni asupra acestei teme dar, până atunci, lansez o întrebare aproape retorică: cine a mai pomenit un puci reuşit împotriva conducerii unui partid care tocmai a repurtat o victorie?

Sursa: CorectNews