Dezastrul are un nume: PSD

S-a scris mult despre discursul lui Adrian Nastase din seara de 6 iunie 2004. Plecand de la fagaduielile exagerate de protectie sociala, unii l-au comparat cu discursul panicii lui Ceausescu din 21 decembrie 1989.
English version

Am observat asta la dezbaterea de la TVR de joi, 11 iunie 2004. Liderul PSD a replicat ca n-a legat acel discurs de momentul anuntarii rezultatelor pe Bucuresti, ci a reluat, intr-un fel, un text prezentat la Pitesti de 1 mai, pentru a "face public un mesaj care, pentru noi, in campania viitoare va fi extrem de important". Momentul Pitesti a fost receptat de intreaga presa ca o cotitura a politicii guvernamentale spre satisfacerea electoratului traditional al PSD, cel care vazuse in acest partid, la alegerile din 2000, formatiunea in stare sa-i asigure o tranzitie mai putin dureroasa. Asadar, in seara lui 6 iunie, Adrian Nastase a simtit nevoia sa asigure acest electorat ca partidul de guvernamant nu l-a abandonat in planul protectiei sociale. Si, evident, aceasta nevoie nu poate fi despartita de nelinistea provocata de presimtirea dezastrului de la alegerile locale. Spulberarea PSD la Bucuresti nu fusese prevazuta de conducerea partidului. Calculele din birouri sugerau ca unii primari de sectoare vor birui din primul tur, iar altii vor trece in turul al doilea cu prima sansa. Asemanator, contrar celor sustinute de Adrian Nastase la emisiunea de la TVR, PSD nu-si imagina ca va castiga Primaria Capitalei. Era insa aproape sigur de trecerea lui Mircea Geoana in turul al doilea. Rezultatele au intrecut pana si cele mai pesimiste previziuni. La fel avea sa se intample si a doua zi, cind au inceput sa vina rezultatele din tara. Inaintea primului tur, prin birourile capitonate ale PSD se exprimau ingrijorari fata de rezultatele acestor alegeri locale. Nu, nu in legatura cu posibilitatea unui esec, ci in legatura cu pozitia Uniunii Europene la stirea ca PSD a castigat cu 80 la suta! Ce s-a vazut dupa aceea n-are rost sa mai comentam. Lovit in moalele capului de prabusirea partidului in favoarea Aliantei D.A., considerata de liderii PSD drept un competitor caruia ar trebui sa i se lase totusi cateva primarii si consilii judetene, din mila, dar mai ales de teama indoielilor europene asupra democratiei din Romania, partidul de guvernamant e in plina degringolada.

Pe ce se baza acest optimism nesabuit, rar intalnit la o formatiune politica normala, care sta tot timpul de veghe, stiind cat de capricioasa e istoria, dar explicabil la PSD, daca ne gandim ca in 1996, cu putin inainte de dezastrul din iarna, ditamai liderii declarau ca Dumnezeu e pedeserist?! Nu atat pe sondajele de opinie, inclusiv cele nedate publicitatii, cat mai ales pe asigurarile primite de conducere, inclusiv de Adrian Nastase, ca la primul tur de scrutin se va pune in miscare faimoasa masinarie PSD-ista de mobilizare a electoratului propriu, masinarie care a lucrat perfect in 2000. Duminica, 6 iunie 2004, aceasta masinarie n-a mai functionat. Asta a facut ca electoratul traditional al PSD sa nu iasa la vot. Iar acolo unde a iesit, a votat impotriva. Dibuind asta, Adrian Nastase a tinut sa depuna un juramant de credinta fata de propriul electorat, promitandu-i marea cu sarea. Din nefericire, premierul Romaniei n-a inteles ce s-a intamplat cu electoratul partidului. Acest electorat n-a iesit la vot mai intai pentru ca activul PSD nu s-a miscat. O parte a acestui activ, alcatuita din vechea garda iliescista, nu se mai recunoaste in partidul lui Adrian Nastase. Partidul tinerilor care declara prin adunari ca dinozaurii trebuie inlaturati. Partidul care a inlocuit munca de la om la om cu mesajele transmise prin televiziunile arondate si cu manifestarile electorale de tip american. Partidul ai carui lideri nu catadicsesc nici acum, inaintea turului doi, cand e nevoie de o uriasa incordare, sa vina sa-si sprijine propriii candidati, ocupati cum sunt cu cumpararea voturilor pentru Consiliile Judetene. O alta parte, alcatuita cu precadere din sefii de organizatii judetene si municipale, nu mai are nici un chef sa iasa la lupta, ca in 2000, cand partidul ravnea la putere. Dupa trei ani de imbogatire dementa, desemnand una dintre cele mai negre perioade de jefuire a banilor publici din istoria tarii, s-au vazut cu sacii in caruta. Ce rost are sa te mai zbati pentru partid cand ti-ai facut suma? Ai vile, conace, jeep-uri, iahturi, conturi in strainatate. Sa te temi ca daca vor veni ceilalti ai putea infunda puscaria? Aiurea! S-a intamplat ceva cu marii corupti amenintati de PDSR cu tribunalul inainte de 2000? Asa ca mai bine iti vezi de treaba - adica de cheltuit banii - mai ales ca si cei de la Centru nu sunt mai breji.

Reluand fagaduielile de protectie sociala, Adrian Nastase s-a inselat. Nu din cauza saraciei, a vietii tot mai grele sub un partid care s-a vrut al oamenilor sarmani, n-a iesit electoratul PSD la vot sau, daca a iesit, a pus stampila pe un alt partid. Acest electorat nu s-a mai regasit in imaginea publica a liderilor sai. Aroganta, ruperea de viata cotidiana, inlocuirea politicii de partid cu administratia de stat, strivirea sentimentului sub buldozerele interesului economic (vezi cazul Mihailesti), afisarea bogatiei nemasurate, dispretul fata de omul simplu, tradus in incalificabilele pomeni ale lui Sechelariu (apropo, cum de nu i-a trasnit prin cap lui Adrian Nastase sa propuna excluderea din partid a ciocoiului de Bacau acum, inaintea turului doi?) sunt tot atatea caracteristici ale unui partid care nu mai are nici o legatura cu stanga. Repet, se pot face reforme dure. Cu o singura conditie: ca reformele sa nu se faca pentru imbogatirea unora, putini, si saracirea altora, multi. Se poate admite existenta unor oameni bogati intr-un partid social-democrat. Cu o singura conditie: ca acestia sa nu aiba nesimtirea ciocoiasca de a-l umili pe cel care nu are.

Astfel ca nu de fagaduieli populiste era nevoie pentru ca electoratul PSD sa fie recucerit. Nici macar de ceea ce unul dintre lideri numea apropierea de oameni, intelegand prin asta descinderea din jeep si strangerea mainilor la intamplare. Electoratul PSD are nevoie de o schimbare radicala la nivelul partidului pentru a-l intoarce la imaginea sa de partid de stanga. Si acest lucru nu se va realiza prin convocarea unui Consiliu National care, alcatuit din cei care au dus la ruinarea partidului, va da un Comunicat ca rezultatele din 2004 sunt superioare celor din 2000. Ar trebui un Congres extraordinar care sa taie in carne vie, sa limpezeasca o data pentru totdeauna relatia ambigua dintre partid si Ion Iliescu, sa-i dea afara pe toti cei compromisi, sa promoveze oameni noi, sincer devotati ideii de stanga si nu mercenari ai acesteia, sa dezbata acuzatiile de afaceri necurate din presa si de pe la colturi impotriva unor lideri ai partidului, inclusiv impotriva lui Adrian Nastase.

Daca nu va avea loc acest cutremur din temelii, chiar riscand pierderea alegerilor generale, s-ar putea ca PSD sa dispara de pe scena politica a tarii, impartasind soarta tuturor formatiunilor putrede pe dinauntru.

P. S. Electoratul de stanga s-a departat de PSD si din cauza aberantei taxe radio-tv, care a lovit cumplit in pensiile sarmane. Vineri seara, Televiziunea Romana, cea pentru care guvernul a impus aceasta masura, a organizat un spectacol fastuos. Alaturi de o asa-zisa schimbare la fata a emisiunilor, el a costat peste 300.000 de euro. Din amaratele pensii ale celor care au votat PSD in 2000.