Se comentează că Nicolae Ceauşescu a avut doi inamici care l-au împins să ia decizii aiurea, să fie incapabil în a evalua situațiile. Cei doi dărâmători au fost diabetul şi nevasta răutăcioasă şi intrigantă. Diabetul, boală vicleană, care sapă organismul pe tăcute, îi alterase şi Tovarăşului funcționarea fiecărei celule, de la atacul asupra vaselor până la întunecarea lucrării neuronilor. Bântuită de răutăți, bârfitoare şi cu pisălogeli veninoase, Coana Leana îi şuiera mereu lui Ceauşescu cum că românii nu sunt înfometați, „lasă că au burtă”, „nu se omoară cu munca, îşi pierd timpul cu văicărelile, să se facă economii la sânge”. Stupiditățile inițiativelor savantei ridicole s-au regăsit şi în privința atât de comentatei plante soia, ajunsă un simbol al mâncării rele, salamul cu soia. S-au lămurit până la urmă românii că mult hulita soia este o proteină valoroasă, la mare modă în Occident.
Dar Coana Leana a dat-o în bară şi în privința preparării acestei sănătoase proteine din cauza zgârceniei şi a ideilor ei înguste. Ceauşeasca a dat o tâmpenie de ordin specialiştilor să nu mai facă purificarea extractului de soia, ceea ce crea un risc în mâncare, şi asta ca să se ieftinească fabricarea plantei pentru industria alimentară. Numai că inginerii români s-au descurcat, au făcut doar 2-3 şarje cu soia nepurificată, apoi au preparat-o după rețeta sănătoasă, purificând-o. Când Ceauşeasca se ducea la ICECHIM, nu îşi îndeplinea misiunea de directoare a institutului de cercetări, ci clevetea cu secretara şi cu două amice despre flirturile celor însurați şi intrați în diverse amantlâcuri, punându-l pe ministrul Postelnicu să-i fileze şi să-i şantajeze. Mi-a povestit bucătarul din Primăverii că, de ziua Tovarăşului, acasă, Nicolae se ducea repede la culcare, sătul să mai audă certurile dintre Coana Leana şi Nicuşor.