Dialog cu George Calinescu

MARII ARTISTI SUNT MODESTI, spun artistii mici. La artisti, modestia e mai degraba o compensare la notorietate decat o explicatie a neluarii in seama. Modestia, la un mare realizat, are nu numai alte cauze ca la un nerealizat, dar si alta infatisare.

Nu-i totuna sa mai lasi din ce ai avut intotdeauna din belsug sau sa arati cu taraita din ce n-ai avut niciodata destul.
Undeva, in elogiul unui geniu muzical, se evidentiaza "imensa lui modestie". Daca modestia unui artist ajunge sa fie imensa, e clar ca inseamna altceva decat ce inseamna la oamenii care n-au nici un motiv sa fie mandri de ei.

PANA IN 1990 credeam ca inteleg si pretuiesc rolul maselor in infaptuirea istoriei. Poate ca problema nu m-ar preocupa, in orice caz nu mai mult decat m-a preocupat inainte de 1990, numai ca intre timp am pierdut sensul cuvantului mase si nici ce-i istoria nu mai stiu. Probabil ca si masele largi ar trebui sa aiba o identitate: masele din Egiptul Antic, masele din Germania interbelica, masele din Rusia Bolsevica, masele din Romania de azi. In Romania de azi nu cred sa existe un singur ins care sa se considere apartinator de masele largi.

IN TINERETE, VASILE B. S-A STRECURAT, dimpreuna cu alti curiosi, in amfiteatrul de la Litere unde preda George Calinescu. Ar fi sa spuna, asa cum se lauda multi, ca a stat in preajma maestrului si s-a bucurat de luminile mintii sale. Dar ar fi sa minta, pentru ca relatia sa cu profesorul a fost scurta si nu tocmai simplu de povestit. Calinescu isi alegea din multimea de gura casca un tanar si ii adresa intrebari gingase si importante, de genul: "Putea oare un om ca Eminescu sa suporte rigorile unui internat cu reguli cazone?". Cum tanarul selectat cu privirea de profesor atunci a fost Vasile B., acesta s-a simtit dator sa gandeasca o clipa profund si in final sa spuna: "Nu putea!". "Taci din gura, loaza!", a grait incet si apasat George Calinescu - e doar o intrebare retorica!".

PROST CA TARANUL caruia i se spune ca ajunge la gara facand prima la dreapta, iar el opreste oamenii si-i tot intreaba care e prima la dreapta.

INTR-O AGLOMERATIE sunt oprit de doi tineri, o fata si un baiat, bine imbracati, mai bine imbracati decat toti trecatorii care forfotesc in jur. Domnisoara, care vorbeste foarte ingrijit, face o introducere plina de gratie la fraza-cheie, aceea prin care imi comunica faptul ca ei doi strang niste bani ca sa-si ia un bilet de tren. "Strangeti", le zic si plec mai departe, in vreme ce baiatul, cu un cinism abia mascat, spune: "Va multumesc ca ne dati voie!". Iata dar ca s-a nascut si cersetoria ca distractie. Baieti de bani gata care isi bat joc de saraci jucandu-se de-a nevoia. Si care te sanctioneaza scurt cu vorba cand sesizezi smecheria. E o chestiune de blazon sa le poti povesti prietenilor la un chef cum tu, fiul chestorului-sef, ai stat cu mana intinsa intr-o intersectie si ai facut-o pe orbul.