Diktatura Paiaţei

Romania a pierdut batalia cu PDL, Basescu si sustinatorii lor minoritari. O asemenea infrangere 'la mustata'este foarte greu de acceptat. Este cea mai proasta situatie posibila, fiind practic imposibil ca apele sa se linisteasca.

Insa, toata presa internationala de azi vorbeste despre rezultatul referendumului ca fiind o victorie a lui Traian Basescu. USL a lasat PDL sa faca legea in plan extern si, drept urmare, pentru jurnalistii si politicienii de 'afara' interpretarea a ceea ce s-a intamplat duminica este ca majoritatea romanilor nu vor ca Basescu sa plece. Ca, de fapt, au votat vreo 60% din numarul real al cetatenilor cu drept de vot, ca impotriva lui Traian Basescu au votat cu 2,5 milioane mai multi decat cei care l-au ales, ca, prin boicotul sau, Traian Basescu dovedeste, din nou, ca este profund nedemocrat, ca, prin declaratiile sale post-referendum dovedeste ca nu-i pasa de vocea poporului – sunt amanunte, acum, in ochii strainatatii.

Din punctul de vedere al Uniunii Europene, Traian Basescu este, acum, un lider legitim. Este limpede ca un asemenea punct de vedere (oficial) comporta o doza uriasa de fariseism, ca liderii europeni stiu foarte bine ce fel de om este presedintele Romaniei si cunosc situatia reala de la noi.

In termeni (ne)sportivi, referendumul a fost un meci cu arbitri straini, care au fluierat cate penaltiuri a fost nevoie pentru ca echipa prezidentiala sa castige. Si pentru ca, in Romania, sa se instaureze, de facto, diktatur / ditadura / dictature. Danke, Frau Merkel! Muito obrigado, Senhor Barroso! Merci beaucoup, Madame Reding!

E adevarat, nu va putea fi o dictatura deplina, pentru ca votul de duminica l-a transformat pe Traian Basescu intr-un presedinte-paiata. A avut gura aurita, gasind termenul Paiata de la Cotroceni, doar ca l-a atribuit prost – lui i se potriveste de minune.

Nu sunt de acord cu cei care ii blameaza pe romani, in general, pentru ca n-au iesit la vot. Au iesit cam toti cei interesati de orice tema politica. Daca ar fi fost un referendum despre sanii Nicoletei Luciu (daca sa si-i mai mareasca o data sau nu), probabil ca multi dintre cei care au stat acasa acum s-ar fi aratat interesati. Referendumul a fost pierdut de Romania pe mana ungurimii din Transilvania. Unul dintre numeroasele efecte negative ale rezultatului acestui referendum va fi adancirea faliei dintre romani si unguri - vorbesc atat de ungurii din Transilvania, cat si de cei din Ungaria. Chiar daca, prin mesajele transmise, sunt responsabili pentru aceasta situatie Viktor Orban si o buna parte dintre politicienii UDMR, realitatea trista este ca multi unguri prefera sa nu judece cu capetele lor si sa-si sfideze conationalii, orientandu-se dupa busola Budapestei si nu a Bucurestiului.

Baremi de ar fi avut ceva de castigat. Dar nu. Dupa rezultatul referendumului, nimeni nu castiga, ci toti cei traitori pe aceste plaiuri pierdem. Iar pierderile sunt mari, poate incomensurabile. Nu spun asta ca sa acreditez ideea ca referendumul nu ar fi trebuit sa existe. Dimpotriva, chiar rezultatul -procentul celor care au votat "DA" si participarea consistenta, in pofida dublului boicot- arata cat era de necesar. Iar scorul foarte strans dovedeste ca nu avea nimeni de unde sti cum se va incheia. L-am auzit pe fostul consilier prezidential Valeriu Turcan pronuntand, chiar duminica, la ora 23, sentinta 'previzibil' si cred ca acest cuvant este / va fi in gura tuturor basistilor. Dar asta arata, inca o data, cat de stupizi sunt in aroganta lor.

Va parea paradoxal ce voi spune, in continuare.

Inteleg foarte bine sentimentul de revolta. Ma incearca si pe mine – mi-am spus raspicat opinia, am spus cum votez si am votat ca atare, sunt radical impotriva Paiatei si ma simt asa cum se simte un sportiv care castiga pe gazon, dar pierde la masa verde.

Insa, daca ar fi dupa mine, infrangerea ar trebui acceptata. Chiar daca e clar, pentru orice om de buna credinta, ca Paiata nu are sprijin popular. Chiar daca m-a rascolit in strafunduri sa ii vad pe TRU, MRU, Macovei si restul gastii radiind la incheierea votarii, de parca ar fi castigat referendumul.

Ar trebui sa ne PREFACEM ca uitam tot si sa incercam sa ne vedem de viata. Sa lasam Paiata sa-si joace rolul pana la capat in teatrul acesta absurd, exact asa cum a spus Ponta ca va face. Dar la toamna, sa votam ca acum si sa-l lasam fara niciun sprijin parlamentar. Sa izolam Paiata la Cotroceni. Sa o ignoram, sa schimbam automat postul cand va incerca sa iasa cu o declaratie. Ar demisiona din frustrare, fiindca Basescu se hraneste din raul pe care ni-l provoaca. Simtind ca devine indiferent, si-ar pierde mintile, intrand definitiv in pielea de paiata.

Nu sunt idealist, am expus doar o situatie ideala. In lumea reala, o asemenea atitudine este tot atat de sortita esecului, precum a fost tentativa lui Cristian Tudor Popescu, de acum cativa ani, de izolare mediatica a lui Gigi Becali.

Cred ca este capitala reactia lui Crin Antonescu, pentru ce se va intampla, in continuare. Isi va respecta sau nu angajamentul de a se retrage din viata politica?

Dupa mine, daca ar face-o, ar fi un gest splendid, care, cumva, ar contribui la asanarea intregului mediu politic. Ar ramane in istorie ca un deschizator de drum, pentru o politica onorabila. Chiar Antonescu a vorbit despre faptul ca principala problema a clasei politice actuale este lipsa de onoare, nerespectarea cuvantului dat. Iar el a promis in Parlament ca se va retrage, pe urma a avut ocazia sa retracteze (atunci cand datele referendumului s-au schimbat in dezavantajul sau si al nostru) si, dimpotriva, a intarit acest mesaj: indiferent de datele bataliei electorale, daca Basescu se intoarce la Cotroceni, el iese din politica. Acum, daca nu o face, va cadea prost in ochii multora, inclusiv dintre sustinatorii infocati. Daca tocmai el matura ce a spus despre onoare in politica, atunci pierdem un reper.

Fiindca Antonescu, iesind acum din politica, ar fi un REPER. Precum a fost, o buna perioada de timp, Corneliu Coposu, a carui moarte, in noiembrie 1995, a contribuit, in buna masura, la alegerea lui Emil Constantinescu presedinte, un an mai tarziu... Daca Antonescu isi va respecta cuvantul si va iesi din scena glorios, cu un cuvant de adio care sa il spulbere pe Basescu, atunci atitudinea sa va fi, sunt convins, spre beneficiul USL, in primul rand al liberalilor.

Orgoliile si frustrarile sunt insa mult prea mari si scandalul va continua, cu sau fara Antonescu – vad ca Ponta s-a grabit sa spuna cu, in numele presedintelui interimar. Sunt orgoliile politicienilor si frustrari ale peste 7 milioane de oameni care au votat 'DA' si vad ca votul lor pur si simplu NU CONTEAZA. Oricat mi-ar povesti Antonescu si Ponta despre cat de frumos am luat noi examenul de democratie, cand se trage linia, ce conteaza este CVORUMUL. To be or not to be... cvorum. To be diktatura Paiatei.