Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Orice s-ar întâmpla, rămânem o naţie de cârcotaşi. Măcar din acest punct de vedere nu ne poate contesta nimeni continuitatea şi perseverenţa.
Oficial, aderăm toţi la principiul că evaziunea fiscală, indiferent de nivel, trebuie tratată fără milă, fără toleranţă. O facem răspunzătoare pentru sărăcia în care ne bălăcim, o condamnăm, o răstignim. Dar numai la nivel declarativ. Când, într-un târziu, trece la treabă şi Direcţia Generală Antifraudă începem lamentările. Că se face exces de zel, că se comit abuzuri, că nu aşa se stârpeşte marea evaziune...
Apoi mai vrem şi reformă fiscală, dublată de o relaxare fiscală, pentru că în România taxele sunt prea multe şi prea mari. Când în sfârşit procesul e iniţiat, în loc să folosim perioada de dezbateri într-un sens constructiv, în loc să aducem amendamente, îmbunătăţiri, corecturi, preferăm boicotul. Începem să criticăm măsurile, să le contestăm politic şi să explicăm că sunt nesustenabile... doar pentru că vin de la “adversari”.
Urâm consensul, îl urâm din toată fiinţa noastră, pentru că dăunează grav intereselor personale. "Din două una: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale... Din această dilemă nu puteţi ieşi. Am zis!". Nae Caţavencu o spunea acum 130 de ani. O mai spune şi azi. A rămas la fel de vocal, de viu, de continuu. Perseverenţă, stimabililor. Q.E.D.
