x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dilema celui mai longeviv român

0
Autor: Adrian Măniuțiu 13 Apr 2015 - 21:04
Orice s-ar întâmpla, rămânem o naţie de cârcotaşi. Măcar din acest punct de vedere nu ne poate contesta nimeni continuitatea şi perseverenţa.

Oficial, aderăm toţi la principiul că evaziunea fiscală, indiferent de nivel, trebuie tratată fără milă, fără toleranţă. O facem răspunzătoare pentru sărăcia în care ne bălăcim, o condamnăm, o răstignim. Dar numai la nivel declarativ. Când, într-un târziu, trece la treabă şi Direcţia Generală Antifraudă începem lamentările. Că se face exces de zel, că se comit abuzuri, că nu aşa se stârpeşte marea evaziune...

Apoi mai vrem şi reformă fiscală, dublată de o relaxare fiscală, pentru că în România taxele sunt prea multe şi prea mari. Când în sfârşit procesul e iniţiat, în loc să folosim perioada de dezbateri într-un sens constructiv, în loc să aducem amendamente, îmbunătăţiri, corecturi, preferăm boicotul. Începem să criticăm măsurile, să le contestăm politic şi să explicăm că sunt nesustenabile... doar pentru că vin de la “adversari”.

Urâm consensul, îl urâm din toată fiinţa noastră, pentru că dăunează grav intereselor personale. "Din două una: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale... Din această dilemă nu puteţi ieşi. Am zis!". Nae Caţavencu o spunea acum 130 de ani. O mai spune şi azi. A rămas la fel de vocal, de viu, de continuu. Perseverenţă, stimabililor. Q.E.D.



Serviciul de email marketing furnizat de