Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acesta explică faptul că inventatorii pot modifica pe termen lung o civilizație; fanaticii, care au o inteligenţă redusă, dar un caracter energic și pasiuni violențe, sunt cei care pot fonda religii, imperii sau să răstoarne lumea cu susu-n jos.
Vocea lui Pierre l’Ermite (preot din Amiens și lider al primei cruciade) a determinat milioane de oameni să-și abandoneze casele și să se îndrepte spre Orient; cuvintele unui individ bântuit de viziuni, e vorba de Mahomed, au creat forța necesară pentru a cuceri lumea greco-romană; un călugăr obscur, ca Luther, a trecut Europa prin foc și sabie.
Le Bon susține că inclusiv iacobinii ce făceau paradă cu rațiunea lor erau ghidați tot de pasiuni și misticism, o atitudine de sectă. Iacobinul nu este un raționalist, ci un credincios. Departe de a-și întemeia credința pe rațiune - atrage atenţia Gustave Le Bon - modelează rațiunea după credința lui și cu toate că discursurile lui sunt inundate de raționalism, îl folosește foarte puțin în gândire și în comportamentul său.
Le Bon susține în cartea sa Psihologia Revoluției că principiile Revoluției au inspirat rapid un val de entuziasm mistic analog celui provocat de diversele credințe care le-au precedat. Nu au făcut altceva decât să schimbe orientarea ascendenței mentale pe care o solidificaseră secolele.
Prin urmare nu există nimic uimitor în zelul sălbatic al oamenilor Convenției. Mentalitatea lor mistică a fost aceeași cu a protestanților în timpul Reformei. Principalii eroi ai Terorii - Couthon, Saint-Just, Robespierre și ceilalți - au fost Apostoli.
Asemenea lui Polyeuctus, distrugând altarele falșilor zei pentru propagarea credinței sale, ei au visat la convertirea întregii omeniri. Entuziasmul lor s-a răspândit el însuși în întreaga lume. Convinși că magnificele lor formule erau suficiente pentru răsturnarea tronurilor, nu au ezitat să declare război regilor.
Spiritul mistic al conducătorilor Revoluției a fost trădat până în cele mai neînsemnate detalii ale vieții lor publice. Robespierre, convins că se află sub protecția Atotputernicului, și-a asigurat asistența în timpul unui discurs că Ființa Supremă „a decretat Republica de la începutul timpului”.
Și acest context îmi amintește de felul cum au câștigat aderenții mișcării totalitare din perioada interbelică, ce au avut dramaturgi care scriau piese cu personaje ce ziceau că atunci când aud vorbindu-se de cultură le vine să pună mâna pe pistol, cadru completat eventual de propagandă cu incinerări de cărţi „reacţionare” în piața publică.
Asta în măsura în care Kant avertizează că popoarele lipsite de cultură sunt ușor de manipulat. Cu alte cuvinte, cad pradă acestui comportament de sectă.
Deci ce arbitrează acum „campionii” dreptăţii? Lipsa de educație. Iar dacă perioada Thatcher - Reagan e criticată, în condițiile în care nu trebuia să ne oprim la ei, ci să mergem mai departe, e evident că ne confruntăm cu un declin educațional de care profită influencerii de serviciu, „,maeştri” ai argumentaţiei eclectice.
