Doamna Nicholson, ce pacoste!

Dupa patru ani, desi adoptiile internationale au fost stopate, numarul copiilor abandonati a ramas la fel de mare: peste 3.000 pe an. Fapt care contrazice teoria dnei Nicholson ca adoptiile internationale sunt cauza abandonarii copiilor de catre parinti.

Florin Moisteanu a fost omorat in bataie de concubinul mamei sale, un nebun cu acte. Avea doar 13 ani. In ultimii ani au murit cu zile atat de multi copii incat nimeni nu le mai stie numarul. Intamplandu-se atat de des, moartea unui copil a devenit un fapt divers. Poate, de aceea, nici nu ne mai pasa.

Florin Moisteanu ar fi trait si astazi, daca n-ar fi avut ghinionul sa se nasca intr-o tara incapabila sa-si protejeze copiii. Sau daca, la presiunile unor functionari europeni si ale dnei Nicholson, Romania n-ar fi trecut la dezinstitutionalizarea fortata a copiilor abandonati.

In calitate de raportor pentru Romania, dna Nicholson a cerut Guvernului sa opreasca adoptiile internationale si sa desfiinteze casele de copii. In opinia sa, interesul superior al copilului, principiu stabilit de Conventia ONU cu privire la drepturile copilului, nu poate fi realizat decat in tara natala, indiferent de conditiile de viata, de calitatea educatiei si a asistentei medicale. Iata de ce a hotarat pastrarea cu orice pret a copiilor abandonati in "mediul lor natural". Iar casele de copii erau o mostenire ceausista de care Romania trebuia sa se debaraseze urgent. Pentru ca demersurile sale sa fie eficiente, dna Nicholson si-a asigurat sustinerea unor colegi din Parlamentul European si a unor functionari ai Comisiei Europene. Ca urmare, Guvernul a decis sa inchida cat mai multe case de copii si sa suspende adoptia internationala. Rezultatul? Mii de copii au ramas fara dreptul de a avea o familie.

Din momentul in care dezinstitutionalizarea a devenit conditie pentru integrarea in UE, copiii abandonati au fost imprastiati la asa-zisii asistenti maternali sau sociali din cele mai prapadite comune si sate ale tarii. De teama sa nu creasca numarul copiilor institutionalizati, autoritatile au refuzat sa-si mai asume responsabilitatea pentru cresterea si educarea copiilor abandonati, a celor supusi relelor tratamente sau a caror dezvoltare era afectata de conditiile precare in care traiau familiile lor. Dna Nicholson ne-a laudat pentru progresele facute.

Moartea violenta a lui Florin poate fi si prilejul unei evaluari a acestor "progrese". Dupa patru ani, desi adoptiile internationale au fost stopate, numarul copiilor abandonati a ramas la fel de mare: peste 3.000 pe an. Fapt care contrazice teoria dnei Nicholson ca adoptiile internationale sunt cauza abandonarii copiilor de catre parinti. O alta teorie a baronesei, infirmata de realitate, este ca romanii nu pot adopta din cauza strainilor. Or, statisticile arata ca in ultimii patru ani numarul cererilor de adoptie nationala nu a crescut semnificativ. In schimb au crescut pruncuciderea si numarul copiilor abuzati de parinti sau de "asistentii maternali" si "sociali". Tot mai multi copii prefera sa traiasca in canale sau pe strada, refuzand asistenta, oricare ar fi ea. Gradul de educatie si starea de sanatate sunt din ce in ce mai proaste. La majorat asistenta inceteaza si mii de tineri ajung in strada. Asta inseamna, deci, respectarea interesului superior al copilului.

O veste buna: 385 de europarlamentari vor ca Romania sa respecte dreptul fundamental al copilului de a avea o familie. Au aflat, probabil, ca de peste patru ani dna Nicholson n-a adus nici o dovada a traficului de organe, a vanzarilor de copii etc. Zvonurile care imbatranesc devin mituri. Iar noi preferam sa intretinem mituri, sacrificand destinul a mii de copii. Daca Florin Moisteanu n-ar fi trait in Cucuieti, ci intr-o casa de copii sau la Paris, astazi ar fi fost in viata. Dna Nicholson, ce pacoste!