Doar ministrul Muncii a eșuat?

Prima fisură în Guvernul Cioloș s-a produs previzil la Ministerul Muncii. Spre această instituție au fost dirijate deliberat speranțele și răspunderile pentru salariile bugetarilor și, pe un plan mai larg, pentru toate salariile și pensiile românilor. Pentru echipa venită pe nepusă masă după forțarea demisiei Guvernului Ponta ambiția de avea o variantă proprie la Legea salarizării s-a dovedit în câteva luni o pălărie prea mare. Inițial, după preluarea in integrum a bugetului lăsat moștenire în Palatul Victoria, știindu-se cu bani suficienți, Cioloș a dat ministrului Ana Costea termen de două luni pentru a prezenta Legea salarizării. Draftul era lăsat de Rovana Plumb, care îl și lansase public, fiind pregătit ca merea lovitură a PSD pentru anul electoral 2016. Deja circulau fișe cu salarii mărite, doctorii se bucurau, profesorii așteptau cu speranță mare, era o euforie a buzunarelor mai pline, alimentată de cifrele statisticii europene care plasau România între campionii UE la creșterea economică. Incendiul de la Colectiv nu a ars și speranțele unor salarii mai mari, deja promise. Salariul minim fusese deja adjudecat de Parlament, iar pasul următor, creșterea generală a salariilor, părea o formalitate într-o logică firească.

Ana Costea și-a făcut lecțiile. A prezentat o variantă în interiorul Guvernului în luna februarie, care urma să fie aplicată gradual, în patru ani, cu un efort financiar de 6,8 miliarde euro. La o primă vedere, suma pare digerabilă, posibilă de suportat pentru liniștea socială și în concordanță cu linia generală de recuperare a decalajelor care separă nivelul de venituri salariale din România de media din UE.

Tehnocrata de la Finanțe nu a dat gir acestei variante și cu punga strânsă de educația de la FMI a acordat o finanțare de 1,5 miliarde lei pentru prima tranșă de marire salarială. Adică a 20-a parte din proiectul Ministerului Muncii. Cu 330 de milioane de euro a ieșit doar un avorton de sporire salarială, prezentat sub forma unei ordonanțe de urgență. Ana Costea n-a suportat să fie prezentată drept Doamna GHILOTINĂ a salariilor în locul principalilor responsabili ai politicii de strângere a șurubului. A demisionat, dar alti miniștri rămași pe funcții s-au arătat fără demnitate. La buzunarul românilor umflat cu speranțe a umblat de fapt şefa Finanțelor, Dragu, o doamnă care nu ne este deloc dragă.