Doar ratingul nu rezolva problemele Capitalei

Primarul Basescu anunta de curand, cu justificata mandrie, ca Bucurestiul este primul oras din Romania care a primit un rating international, de la celebra agentie Standard&Poor’s.

Intr-adevar, este o realizare, pentru ca am intrat, in sfarsit, pe harta financiara internationala. Cum s-ar spune, existam.

La o lectura mai atenta a comunicatului remis presei de catre Standard&Poor’s in data de 12 mai 2004 observam cateva nuante importante. Astfel, ratingul acordat Capitalei (credite in valuta pe termen lung: BB, credite in valuta pe termen scurt: B, credite in moneda locala, pe termen lung: BB+, credite in moneda locala, pe termen scurt: B) este identic cu cel acordat Romaniei, cu diferenta ca perspectiva de rating este doar "stabila", fata de "pozitiva" la nivelul tarii. De asemenea, credibilitatea Primariei Bucuresti este mai mica pe piata internationala (creditele in valuta) decat pe cea nationala (creditele in lei), iar ratingurile creditelor pe termen lung sunt substantial mai bune decat cele ale creditelor pe termen scurt.

Potrivit declaratiei domnului Felix Ejgel, analist de credite la Standar and Poor’s, aceasta situatie este motivata de "flexibilitatea scazuta, din punct de vedere financiar, a municipiului Bucuresti, de nevoile mari de capital, nevoia pentru o mai buna transparenta financiara si de riscul acumularii rapide de datorii".

Analistii financiari considera ca in evaluarea pe care au facut-o specialistii de la Standard and Poor’s au luat in consideratie lipsa de transparenta a operatiunilor financiare ale Primariei, conflictul dintre Primar si Consiliul General al Capitalei, incapacitatea de pana acum a Primariei de a utiliza resursele existente in mobilizarea de capitaluri pentru investitii, precum si gradul ridicat de indatorare pe care il are in prezent Primaria.

De fapt, aici este "buba": multitudinea de probleme cu care se confrunta Capitala a facut ca nivelul de indatorare sa creasca simtitor in ultimii ani, ajungand la o cota de aproximativ 17% din veniturile anuale, fata de 20% cat prevede legea. Cu alte cuvinte, in urmatoarea perioada mai pot fi contractate imprumuturi de aproximativ 35 milioane de euro, plafon ce va fi acoperit de proiectul Glina.

Desigur, imprumuturile de pe piata externa de capital nu sunt singurele solutii pentru finantarile necesare proiectelor de dezvoltare ale Bucurestiului. O sursa importanta este reprezentata de fondurile comunitare care pot fi atrase prin programele PHARE si ISPA, care pot fi folosite pentru lucrari de investitii in domeniul edilitar, sau grant-urile care pot fi obtinute de la guvernele europene pe baza unui lobby eficient.

Viitorul primar general nu va avea o misiune usoara. Va trebui sa-si canalizeze intreaga energie in directia accesarii fondurilor comunitare si sa asigure o absorbtie coerenta a acestora. Pozitiv este faptul ca se porneste de la o baza destul de solida, la care contribuie si ratingul acordat de Standard&Poor’s, dar si modul in care s-au derulat in ultimii patru ani anumite proiecte. Insa o conditie absolut necesara este instaurarea unui climat de stabilitate la nivelul administratiei locale. Luptele politice trebuie lasate deoparte, pentru ca fara o colaborare eficienta intre Primar, Consiliu si Guvern, proiectele de dezvoltare ale Bucurestiului vor ramane inghetate, iar cei care vor avea de suferit in primul rand vor fi locuitorii Capitalei.

Fara nici o exceptie, toti aspirantii la fotoliul de primar general ne promit o administratie eficienta, care sa transforme Bucurestiul intr-o adevarata metropola europeana. Oricare dintre ei va fi insa alesul trebuie sa stie ca se afla in fata unei mari provocari si ca porneste pe un drum in care orice pas gresit ne poate costa enorm. Chit ca pleaca dintr-un punct destul de avansat al traseului.