Savuroase cum nu se poate mai mult, savuroase dialogurile dintre Pampon şi Crăcănel în “D'ale Carnavalului”. “Nu mai plânge, Bibicule, nu mai plânge”, nimeni nu va egala deliciul rostirii replicilor caragialeşti de către Toma Caragiu şi Grigore Vasiliu Birlic. Sclipitorul Caragiale nu şi-ar fi dorit alţi actori în aceste bijuterii de roluri. După cum ar hohoti şi în pământ Nenea Iancu auzind cuvintele preţioase şi ridicole, excelent spuse de Beligan, cea mai bună întruchipare a lui Rică Venturiano. După cum cuplul de politicieni caraghioşi, vexaţi de necunoaşterea candidatului, Farfuridi şi Brânzovenescu nu puteau avea concurenţă la jocul teribil al lui Dem Rădulescu şi Mircea Diaconu. Foarte mulţumit ar fi fost Caragiale şi când Bibanu a migrat în rolul lui Caţavencu, stropind adunarea electorală cu plânsul simulat, “România, ţărişoara mea”. De altfel, campioni în rolurile greoiului viclean Trahanache şi şantajistului sclerozat Dandanache Agamiţă au fost Giugaru şi iarăşi Beligan. “Aveţi puţintică răbdare” şi, tronc, rostirea numelui Dandanache drept candidat neaşteptat a ridicat spectatorii în picioare când le zicea Giugaru. Umilul funcţionar de provincie Spirache Necşulescu rămâne în amintirea românilor prin tălmăcirea aceluiaşi mare comic Grigore Vasiliu Birlic. Îmboldit de nevasta hrăpăreaţă şi de soacra cicălitoare să candideze, Spirache, alias Birlic, îi roagă pe alegători să nu-l voteze, ca să scape, dar mulţimea în delir îl alege tocmai datorită acestei renunţări. Tudorică Muşatescu, inegalabilul autor al piesei “Titanic Vals”, nu-şi putea închipui pe altcineva în rolul lui Spirache decât pe Birlic, sfrijit şi neînsemnat, care-şi cumpăra pălării de la prăvălia care există şi acum cu aceeaşi familie proprietară la Câmpulung Muscel. Turnat în rolurile caragialeşti a fost şi Ştefan Bănică senior, colosal în numărătoarea hoţească a steagurilor de către Pristanda, “familie mare, renumeraţie mică, Coane Fănică!”. Ce performanţă a atins Bănică senior şi în rolul politicianului şmecher din cuceritoarea piesă “Escu” de Tudor Muşatescu. Marii dramaturgi ai literaturii române au visat talente ieşite din comun pentru personajele născute de talentul lor. Doarme liniştit Alecsandri că îndrăgita Draga Olteanu a excelat în rolul Coanei Chiriţa, “Guliţă, pronunţă franţuzeşte, furculision!”. Ce-ar zice Alecsandri auzind azi că fandoseala Chiriţoaiei cu franţuzeasca de baştină “furculision” a devenit în zilele noastre în imitaţia englezească “furculişăn”.