Banca centrală a Rusiei a luat pe nepregătite pieţele când a decis să majoreze dobânda de politică monetară cu două treimi, de la 10,5% la 17%. Dar dincolo de faptul că lumea financiară a fost luată prin surprindere, mai importantă e concluzia ce se poate trage în urma acestei mişcări. O majorare a ratei cheie de asemenea amploare, într-un context în care Banca Centrală Europeană a anunţat că va recurge la relaxarea masei monetare de euro (quantitative easing - QE), pentru a nu fi nevoită să ajungă cu dobânzile în “teritoriu” negativ, plasează Federaţia Rusă în zona “junk” din punct de vedere al finanţării datoriei publice.
Prima impresie indusă de autoritatea monetară de la Moscova ar fi că doreşte să oprească ieşirile de capital care au pus rubla pe tobogan. Numai că aceste repatrieri n-au legătură cu politica monetară, ci cu deciziile politice. Din acest motiv, singurul lucru pe care îl poate stimula creşterea de dobândă din Rusia e atragerea de bani negri, confederaţia răsăriteană devenind astfel un spălător oficial de bani. Situaţie ce intervine într-un context în care banii de acest fel sunt asiduu urmăriţi în Europa, unde unor paradisuri fiscale precum Elveţia şi Luxemburg li se impun din ce în ce mai multe restricţii. Iar ceea ce face Rusia e cu atât mai evident cu cât se discută şi de o amnistie fiscală.
Dar mai mult decât atât, Federaţia arată că ar avea şi proiecte de ultimă generaţie spre care să canalizeze banii. Şi asta nu doar în industria de apărare, ci şi în telefonia mobilă, industria aerospaţială şi industria bancară, unde a implementat un sistem de decontare pentru plăţile cu cardul independent de Visa şi Mastercard. Această măsură a Rusiei vine logic, într-un context în care se confruntă cu un embargo din partea puterilor vestice şi atunci a fost nevoită să vină cu o propunere seducătoare pentru investitori. Însă ca aceasta să depăşească stadiul de ofertă ademenitoare, ce plimbă prin faţa deţinătorilor de capital imaginea unei staţii orbitale noi şi exclusiv a Rusiei, trebuie să beneficieze de garanţii. Pentru că nici măcar cei cu banii la spălat nu vor să rămână fără ei. Iar idee că o amnistie fiscală ar intra în categorie garanţiilor nu ţine. Nici enunţarea unor proiecte “de nerefuzat”. Nimeni nu contestă că ruşii n-ar avea capacitatea de a realiza ceea ce enunţă, totul este să şi realizeze, ceea înseamnă să ofere garanţii pas cu pas, etapă cu etapă, iar proiectele să nu fie militare.