Nu poti sa faci reprosuri de "manageriat" celor care in primul rand gestioneaza vietile oamenilor, la fel cum este absurd sa consideri un spital "nerentabil" cand acesta produce ceea ce nimeni altcineva nu o poate face: sanatate.
Motto: "Cum sunt ce-am fost, voi fi ce sant"
(
Nichifor Crainic)
Tatal meu spunea ca in lumea moderna exista doua mari racile care o vor duce la pieire: cancerul si contabilitatea.
Desigur nu era vorba de contabilitatea propriu-zisa, onorabila profesie de a socoti si de a pune in balanta ce ai si ce poti avea. Era vorba de un spirit meschin, totdeauna sec si fara culoare, in care toate actiunile sunt limitate la viziunea ingusta a cifrelor. O activitate necesara, totdeauna utila, poate capata - metaforic - conotatia peiorativa care se rasfrange si asupra oamenilor care o practica, oameni care devin personaje marunte, fara nici o importanta, sclavi ai cifrelor care, nici pentru ei, nu au vreo semnificatie.
Pana acum nu am intalnit astfel de oameni, iar profesia contabilitatii, ca suma de cunostinte ce se dobandesc greu si suma de calitati dintre care nu lipsesc rabdarea si meticulozitatea, mi s-a parut la fel de onorabila ca oricare alta.
Mi-a fost dat sa descopar ca totusi exista si o contabilitate nociva, profesata de oameni dominati de complexe si de spiritul ingust al unei mentalitati marunte si meschine. Si mi-a fost dat sa descopar acest lucru atunci cand acest spirit de "contabil cu manecute" a devenit agresiv, cand se incearca sa se foloseasca meseria cifrelor pentru a se darama si a se reduce bogatia si complexitatea vietii la o simpla socoteala matematica, chiar daca este vorba de matematici superioare, moderne sau - cum se spune mai nou - "europene". Si este la fel de nociva precum cancerul.
De cancer se ocupa doctorii. Din pacate, fara rezultate decisive pana in prezent. Dar ei reprezinta mereu speranta, chiar si pentru cei carora destinul nu le mai ofera nici una.
Sunt un om care imi iubesc profesia poate pentru ca ajuta oamenii sa-si exprime propriul adevar in hatisul de legi pe care eu trebuie sa-l stapanesc. Am intalnit mereu oameni care au venit la mine sa arat ca au dreptate, au venit cu speranta ca pot explica de ce au facut ceva, cum au facut sau chiar ce au gandit in anumite momente.
Dar speranta cu care te duci la un doctor este alta. Ea este legata de insasi viata, a ta sau a apropiatilor tai. Si, de multe ori, e o speranta implinita, o bucurie a revenirii la o viata normala.
Ani de studiu care nu se sfarsesc pe parcursul practicarii profesiei, zilnica prezenta a pericolului mortii si a responsabilitatii ce are etaloane maxime au scos la lumina mari profesionisti ale caror nume, la noi si oriunde, reprezinta personificarea sperantei oamenilor. Nu e de mirare ca aceste nume au devenit numele institutiilor spitalicesti in care si-au practicat meseria. Sunt nume oficiale date in amintirea celor care au fost si au lasat ceva in urma lor. Iar cei care acum sunt dau acestor institutii renumele pe care il poarta. Spitalul se personalizeaza si, din indicative abstracte, poarta renumele celui spre care se indreapta speranta oamenilor, a celui care formeaza in aceasta institutie o adevarata scoala, un stil, o conceptie. Este Doctorul si Profesorul.
Aceasta nu pot si nu vor sa inteleaga cei care, in pofida functiilor la care au ajuns, raman la spiritul "contabilului cu manecute". Doctorul si Profesorul a devenit emblema spitalului, de aceea el trebuie sa fie si conducatorul scolii de spiritualitate profesionala pe care o emuleaza.
Contabilitatea, cea adevarata, este altceva. Ea trebuie facuta de profesionistii ei.
Dar niciodata un contabil, fie chiar ministru, nu va putea intemeia o scoala medicala, cum este si spitalul ca institutie.
Nu poti sa faci reprosuri de "manageriat" celor care in primul rand gestioneaza vietile oamenilor, la fel cum este absurd sa consideri un spital "nerentabil" cand acesta produce ceea ce nimeni altcineva nu o poate face: sanatate.
Aceasta este contabilitatea nociva, la fel cum este cancerul. Ea nu serveste decat altor contabili care se pregatesc pentru privatizarea spitalelor si pentru
a-ti rotunji conturile.
Dar istoria este dreapta. Niciodata un spital nu va purta numele vreunui contabil, chiar daca a ajuns ministru. Spitalele sperantei sunt ale Doctorilor si Profesorilor.