Doctorul ascuns în natură

Ne-am obisnuit sa ne ducem vietile prin taverne si prin subsoluri, prin aerul imbibat de fum, or naclait de mirosuri, care fac din aer un element nociv. In locul nostru se misca masinile, pe cand masina vie, care este trupul nostru, sufera ca un puscarias. Creierul se deprima in intunericul caselor, a spitalelor, a locurilor noastre de munca. Muschii se labarteaza, organele se deterioreaza, bolile incep sa se comporte si ele tot mai straniu. Avem nevoie de case cu ferestre mai mari, de case ascunse printre copaci, de locuri de munca in aer liber si de miscare. Nemiscarea, la un loc cu lumina artificiala, cu mincarea si cu bautura artificiala, cu grijile si cu alergarea noastra interioara - adesea la fel de artificiale ca florile de plastic – ne separa de esenta noastra..

Esenta umana se regaseste in natura in cel mai inalt grad. Stiinta arata ca lumina ne aeriseste creierele, iar miscarea fizica intretine vivacitatea, vioiciunea, abundenta spiritului si a trupului. Viitorul omului este un drum care ne intoarce la pestera, dar numai pentru a dormi in ea. Ziua intreaga trebuie data luminii si miscarii, contactului cu realitatea naturii, cu frumusetea si cu izbinda spiritului divin ascuns in ea. Omul nu poate gandi negativ despre pomi, despre flori, nu poate uri iarba si nu poate spune ca frunzele sunt urate sau rele. Natura este pulsul ascuns al inimii omenesti. Natura ne aduce aminte de iubirea care nu asteapta nimic de la oameni, pentru ca exista prin puterea spiritului care-i anima existenta, intru frumusete si bucurie. Padurea n-are nevoie de bani sau de admiratie pentru a fi padure. Zapezii nu-i pasa de perceptia noastra negativa sau pozitiva; ea curge cand ii vine vremea si hraneste pamantul pentru o noua viata. Natura este un invatator extraordinar si un doctor fara pereche. Natura vindeca mintea si inima care se deschid spre a o intelege. Viitorul va produce sclipiri in constiinta noastra si ne va face sa coboram din masini si sa iesim din intunericul locuintelor de beton pentru a cinsti susurul vietii. Vom invata sa respiram din nou cu intreaga capacitate a plaminilor nostri, sa iubim cu intreaga capacitate a inimii si sa intram in fluxul si in ritmul natural al mintii si al fiintei noastre. Lumina soarelui, mersul pe jos, activitatea fizica, miscarea, ajutorul dat celorlalti oameni vindeca mintea deprimata si restabileste echilibrul sufletului si al trupului bolnav. Pana si spitalele ar putea sa creeze un mediu natural pentru bolnavi, un mediu care va incuraja dorinta de a trai si sentimentele generoase ale inimii. Gradinile, pasarile, pomii, fantanile arteziene ar deveni pentru multi bolnavi un fel de biserici si un fel de cabinete de terapie. Natura incape si printre ziduri si poate convietui cu ele, atata timp cat vom intelege ca avem nevoie de ea, la fel de mult pe cat avem nevoie de protectia zidurilor. Spitalele inconjurate de pomi, de flori, de pasari ar participa la vindecare cel putin la fel de mult pe cat o fac medicamentele sau surasul binevoitor al unui doctor. Dar si traiul nostru mai natural, mai viu, mai apropiat de natura ne-ar ajuta mintea, sufletul si trupul precum apa buna, alimentatia sanatoasa si miscarea fizica! Caci Dumnezeu a ascuns in natura un doctor fantastic; poate ca noi nu-l folosim inca atat cat ne-ar fi cu adevarat de ajutor!