Dop Marii Negre

Dupa ce a agitat politica de la Bucuresti, nelasandu-i o clipa de liniste, pana a atins consistenta mocirlei pe care o varsa vulcanii noroiosi, presedintele Basescu a facut si din Marea Neagra o salata cu monstri. Sa fim seriosi. (...). Oricum, cel de-al treilea razboi mondial nu va porni, cu certitudine, de pe plaja subtiata a statiunii Mamaia si nici din porturile pustii unde-s ancorate fantomele fostelor vapoare.

Batosenia de doi lei a presedintelui Traian Basescu, cel care a jucat cazacioc verbal, prapadindu-se de ras, pe cadavrul presupus al ursului de la Kremlin, s-a intors ca o maciuca in fruntea marinarului. Lovitura a venit mai iute decat se astepta. Cucuiul a fost vartos. Ursul nu murise. Marea Neagra "lac rusesc" si altele asisderi, formule de pomina din recuzita diplomatiei de maidan, au probat inca o data ca meseria lui Titulescu nu se invata pe academia vaporului, administrand suturi in dos marinarilor din subordine, si nici la Golden Blitz, chiar daca o tii pavaza, pe genunchi, pe fata care inainteaza gratios in politica si afaceri cu doi dovleci sub barbie. Rusul a facut din summit-ul Marii Negre (gaselnita diplomatica a presedintelui roman) un zero barat. Fara rusi, si la fel de grav, fara turci, cei care administreaza ombilicul la Bosfor al Marii Negre, putand obtura legatura ei cu lumea, reuniunea sefilor de stat s-a comprimat la un dialog strepezit intre Basescu si Voronin, presedintii a doua raioane sarace de dincolo si de dincoace de Prut. Degeaba a asudat diplomatia noastra, degeaba s-a straduit tanarul nostru ministru de Externe Mihai Razvan Ungureanu, una din putinele figuri inteligente ale politicii de mucegaiuri de pe Dambovita. Rusul, ofensat, a tinut minte si a zis "niet". Si "niet" a ramas. "Lacul rusesc" s-a razbunat schimband maretia costumata a dialogului dintre sefii de stat intr-o susoteala fara finalitate purtata pe malul unei baltoci. Cei cativa presedinti de judete cu port la Marea Neagra au parut si ei plictisiti. Fara grei, micii par si mai mici. Greii au ramas in barlogul lor, insensibili la politica "ha, ha, ha". Socrul mare a dansat singur, langa scaunele goale, multumit chiar si cu compania lui Tariceanu, caruia s-a abtinut sa-i lipeasca 100 de lei pe frunte. Basescu poate pune dop Marii Negre. S-o traga la sticla, la damigeana si s-o vanda, pe post de apa cu proprietati curative, la carciuma. Marea politica internationala amesteca in compozitia ei stiinta de carte, chiar foarte multa, cumpatare, intelepciune, conduita pe care o invata de mici regii. Stilul tasti-basti cu camasa scoasa din nadragi place peluzelor, iar spritul in nas nu se brodeste neam cu esenta pura (care uneori poate fi mortala) din sticlutele diplomatiei. Numai farmacistii de geniu, alchimistii si vracii haraziti pot ajunge la licorile care fac istoria.

Slava Domnului ca, pana una-alta, Marea Neagra nu face tzunami si, in ciuda numelui ei intunecat, ramane un ochi albastru pe planeta, cu alge, pescarusi si, uneori, sub serile cu luna, indragostiti romantici care-si lasa masura sandalei in nisip. Transformarea ei intr-un pericol mondial mi se pare excesiva. Dupa ce a agitat politica de la Bucuresti, nelasandu-i o clipa de liniste, pana a atins consistenta mocirlei pe care o varsa vulcanii noroiosi, presedintele Basescu a facut si din Marea Neagra o salata cu monstri. Sa fim seriosi. Nu pe aici se scurg marile cortegii funerare ale drogului, crimei organizate, macelului, nu aici se spala predilect rufa murdara a banilor negri (accidente de impuritate se petrec fireste oriunde in lume). Oricum, cel de-al treilea razboi mondial nu va porni, cu certitudine, de pe plaja subtiata a statiunii Mamaia si nici din porturile pustii unde-s ancorate fantomele fostelor vapoare.