x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dor de poveşti.

0
Autor: Marian Nazat 02 Iun 2011 - 21:00
● Primavara si-a descoperit fara sfiala trupul inmiresmat. E proaspata si curata ca o fecioara. Pielea-i in­florita in toate culorile pamantului stra­lu­ces­te in soarele bland-stapani­tor. Pa­sesc insingurat pe campul invi­orat, atent sa deslusesc orice fosnet al ierbii, orice tril slobozit de pasarile ce­ru­lui. Randunele cicalitoare, iuti ca sfar­lezele, canta necontenit in acro­ba­tii ce-ti taie rasuflarea. Pitigoi cu glas subtire, de tenori, tasnesc din la­nul de grau, se inalta brusc si apoi coboara, pitindu-se in tufele de pe mar­­­ginea cararii abia zvantate. Mierle negre se tanguie in departarea nu­ci­lor golasi, iviti in viile dezgropate de-o saptamana. O barza pluteste dea­­su­pra, lin ca avioanele din hartie pe care le aruncam in copilarie. Se la­sa pur­tata de palele de vant si deodata atin­ge moturile trifoiului imbobo­cit. Calca tantos, cu ciocul se­me­tit in ae­rul dulce al campiei magice. Dins­­pre zavoiul rasarit pe malul Oltului se au­de cucul. Ii raspunde o pu­pa­za, si har­malaia se porneste de-a val­ma cu sti­cletii, cotofenele, ciocarliile si ciorile, cu pasaretul cel gures risi­pit alandala. Stoluri de vrabii neas­tam­­­parate im­pestriteaza vazduhul, ci­­ri­­pind ju­ca­us. Or fi recunoscut co­pi­lul de odi­nioara din mine si-l in­tam­pina astfel, incerc sa-mi explic corul acestei fericiri neatinse de ni­mic. Inima mi-a luat-o razna, o simt zba­tandu-se sa iasa din piept, s-o ia la goana pe intinsoarea mitica. Mi-e cu neputinta s-o linistesc, e ca un ar­ma­­sar cuprins de calduri. Ma intind pe o ridicatura de nisip si ma abando­nez mirarii. Mirarii de a ma tulbura ori de cate ori dorul ma intoarce la ori­­gini, la fantana ce mi-a potolit se­tea la inceputurile destinului. Mirarii de a ma desprinde mereu ajuns acolo, de a ma bucura cum nu reusesc ni­ca­ieri. Si ma intorc ca la o iubita de care soarta m-a despartit tocmai ca s-o do­­resc insuportabil. Osandit s-o car cu mine de-a pururi, chinuit de alean si durere.

● Intru in sat pe o linie batuta cu pasul deseori, atunci. Dau cu ochii de o curte chivernisita candva. Acum, ulucile, atatea cate mai sunt, au putrezit. Par niste dinti maruntiti de carii. Cioturi innegrite pe gingiile hade. Casa e paraginita, ca si batatura, saracia le-a potopit neiertator. Geamuri sparte, carpite cu bucati de carton ingalbenit, ca si cand ar fi ne­lo­cuite. Parasite pe veci. Prin golurile din gard zaresc doua fapturi. O ba­tra­nica, infasurata in zdrente, cu fata supta de varsta, in chenarul gros al bro­boadei desirate de vreme. Sa aiba vreo optzeci de ani. Sade ghemuita pe pris­pa, alaturi de prostul satului (ciupleag la minte de mic), tinandu-si de urat unul altuia. Doua suflete de pripas, adunate la un loc de singuratate si nevolnicie. Asa lipiti si decrepiti aduc a naluciri, ramasite de precaritate potrivnica. Stau nemiscati si spo­ro­vaiesc in soapta. Nici sa vorbeasca tare nu mai au putere, caci doar Dumnezeu stie daca au pus in gura ceva in zilele din urma. Din ma­rul izbucnit in floare chiar la coltul prispei se scutura alene petale dia­fa­ne, usoare si ireale. Cad necontenit pe trupurile pipernicite ale bietelor ara­tari, ca un praf de zapada, in lumina lim­pede a amiezii. Si, credeti-ma, e cel mai in­ne­bunitor mar inflorit pe care l-am va­zut vreodata! La ce le-o folosi oare fru­mu­setea asta napastuitilor ni­meriti sub coama-i de splendoare?

● Se facea ca sunt iarasi elev. Imi azvarleam penarul si caietele in ghiozdan si o tuleam la scoala. Curios din cale-afara si nerabdator sa sune clopotelul, sa incingem o miuta in re­creatiile intotdeauna prea scurte. Dar azi ni se schimbase, nitam-nisam, orarul, fara ca cineva sa ne anunte. Aveam o ora de Iubire, doua de Ge­ne­rozitate, alta de Duiosie, ceva Mo­des­tie si, la sfarsit, Onestitate. Maine con­tinuam cu Patriotism, Loialitate, Pri­e­tenie, Recunostinta si Mila. Si tot asa, niste materii noi si ciudate in cu­ri­culara stramta a vremii. Chiar, de ce nu s-ar preda disciplinele astea la clasele primare? Fiindca si iubirea, si duiosia, si prietenia, si toate cele se invata, prin exercitiu zilnic. Ehe, ce oa­meni ar mai iesi astfel din scoli!....

● S-a innoptat de-a binelea. In curand, Hristos va invia din nou, nefericitul! Trec pe ulita copilariei, clatinat de emotii. In tihna nopta­ti­ca, un caine latra degeaba, undeva. Ra­gu­sit si blazat. Calc rar si dintr-odata mi se pare ca sunt un urias. D-aia si curtile se micsoreaza straniu, cat sa le cercetez fiecare ascunzis. Daca nu m-as feri, le-as strivi sub calcatura urieseasca. Pana si stelele imi sunt aproape. Mai-mai sa le lovesc cu fruntea. Doamne, si ce dodoloate sunt! Si frig de ti se aprinde carnea. In­cre­me­nesc in uimire, cu capul varat printre stelele arzatoare. Sa-mi ia pa­rul foc, zau nu va mint! Imping poarta si ma strecor in casa dintai, care mi-a leganat copilaria. Ce mai scama­torie, incap pe usa dintotdeauna! Unde s-o fi dus uriasul ce mi se na­za­rise ca sunt adineauri? Culmea, chiar si patul ma incape, semn ca basmele nu dureaza decat o clipa... Nu mai mult decat copilaria, adica. Pe care am sarbatorit-o alaltaieri...

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de