x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Două aspecte economice privind summit-ul

Două aspecte economice privind summit-ul

de Daniel Daianu    |    27 Iun 2007   •   00:00

Intălnirea la nivel inalt a şefilor de stat şi de guverne din UE, de la Bruxelles a evitat un mare eşec (...). Paşii făcuţi sunt semnificativi; ei obligă la mai multă coeziune in materie de politică externă şi de securitate, profilează voci cu legitimitate sporită,
care vorbesc in numele UE.



Intălnirea la nivel inalt a şefilor de stat şi de guverne din UE, de la Bruxelles a evitat un mare eşec (...). Paşii făcuţi sunt semnificativi; ei obligă la mai multă coeziune in materie de politică externă şi de securitate, profilează voci cu legitimitate sporită,
care vorbesc in numele UE.

Intălnirea la nivel inalt a şefilor de stat şi de guverne din UE, de la Bruxelles a evitat un mare eşec. Drept este că tehnicalităţi ale hotărărilor pe planul construcţiei europene urmează să fie definite mai concret de o conferinţă interguvernamentală, că intrarea in funcţiune a votului majoritar in luarea deciziilor importante se va face după 2014. Paşii făcuţi sunt semnificativi; ei obligă la mai multă coeziune in materie de politică externă şi de securitate, profilează voci cu legitimitate sporită, care vorbesc in numele UE.


Rezultatele acestui summit sunt şi vor fi intoarse pe toate părţile. Doresc să zăbovesc numai asupra a două aspecte, care au făcut parte din contenciosul ce a precedat acest summit şi care ilustrează complexitatea tot mai mare a organizaţiei, varietatea
de răspunsuri la provocările şi presiunile globalizării.


Politica fiscală va rămăne, in esenţă, o prerogativă a autorităţilor naţionale, deşi nu puţini sunt cei care reclamă mai multă uniformizare. Intr-un anume sens, varietatea de politici fiscale in UE este impotriva logicii funcţionării de reguli şi proceduri comune, ce stau la baza unei uniuni economice. Pe de altă parte, statele membre consideră că instrumentele fiscale (nivelul taxelor şi impozitelor) trebuie să răspundă unor particularităţi locale - de aici rezultă diferenţe de opinie şi politici diferite. Chiar dacă presiunea către uniformizarea unor taxe şi impozite creşte va fi extrem de greu de eliminat varietatea in acest domeniu al politicii publice.


Mai mult decăt controversele privind politica fiscală este de notat succesul pe care Franţa l-a avut in promovarea punctului de vedere conform căruia ajutorul de stat pentru firme de importanţă strategică nu trebuie exclus. Comisia Europeană nu a avut căştig de cauză din acest punct de vedere, după ce ani de zile comisarii Charlie McCreevy şi Neelie Kroes au dus un război de uzură cu guvernele francez, spaniol, german, italian etc. Nu de ieri de azi guvernul francez este campionul nedisimulat al revenirii la precepte de politică industrială "clasică" in contextul competiţiei globale. Parisul argumentează că fără subvenţii, pe faţă sau mascate, Airbus-ul nu ar fi rezistat in competiţia cu Boeing (care şi ea primeşte subvenţii de la statul american, prin comenzi ale Pentagonului). Alstom-ul, mare producător in domeniul echipamentului nuclear, nu ar fi rezistat fără o suită de măsuri de asistenţă de stat. Şi in alte ţări din "miezul Uniunii" guvernele incearcă să-şi ajute "campionii naţionali" in competiţia europeană şi internaţională.


Este adevărat că Agenda Lisabona permite ajutor de stat pentru cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică, pentru situaţii ieşite din comun. Dar ceea ce unele state din Uniune incearcă acum este o readucere in actualitate a filosofiei politicii industriale, care căzuse in desuetudine pe fondul avansului neo-liberalismului din ultimele două decenii şi al funcţionării pieţelor unice. Ce se va intămpla in continuare este de văzut, intrucăt Comisia este de aşteptat să nu renunţe la ce derivă din logica pieţelor unice. Aş mai aminti aici că runda Doha pare să eşueze definitiv, ceea ce va alimenta ascensiunea protecţionismului şi regionalismului in comerţul internaţional.


PS. Mai mulţi actuali şi foşti inalţi oficiali romăni deplăng lipsa unei dezbateri publice privind Tratatul Constituţional. Dar, mă intreb, cine i-a impiedicat să facă mai mult in această privinţă, in scris, in comisiile parlamentare, la diverse talk-show-uri. Această constatare are relevanţă mai largă. In Romănia, in general, problemele de politică externă şi securitate nu sunt discutate public in mod serios. Căt respectă aleşii neamului cetăţeanul se vede lesne şi pe acest plan.

×
Subiecte în articol: editorial