Imi amintesc, nu fara o doza de duiosie perversa, momentul in care presedintele Basescu incepea sa planga la retragerea din cursa prezidentiala a domnului Stolojan. Tot atunci, printre tumultul de trairi umectate, domnul Basescu i se adresa camaradului in dificultate: "Draga Stolo". Acest diminutiv gingas nu contine nici o nuanta efeminata, ba chiar dimpotriva, intrucat, iata, avem de-a face cu doi mari barbati cu alura politica statuara, care nu se feresc sa-si devoaleze public camaraderia si sensibilitatea virila. Din acest motiv am retinut formularea si indraznesc sa o plagiez, adresandu-ma astfel aici domnului Adrian Cioroianu, e adevarat, din motive un pic diferite. Eu aproape am lacrimat cand l-am vazut pe domnul Cioroianu in emisiunea Gabrielei Firea de pe Antena 3, dar de furie si indignare.
"Draga Cioro" avea o atitudine frustrat condescendenta fata de domnul Octavian Paler (invitat si domnia sa la emisiunea cu pricina), dar asta numai pana la un moment dat, cand autocontrolul a lasat loc pornirilor spontane, nelustruite si deci adevarate si sincere. "Haideti, domâne sa vorbim serios!", a repetat obsesiv si agresiv stimatul domn Cioroianu, de parca Octavian Paler i-ar fi propus sa joace Sticluta. La un moment dat am obosit sa-i numar cacofoniile flagrante provocate, probabil, de apetitul de a deveni ministrul Culturii. M-am oprit la trei. Simteam cum creste in mine enervarea in fata televizorului, asa cum crescuse odinioara nehotararea domnului Tariceanu in fata demisiei. Nu banuiam insa, ca voi atinge un punct culminant al indignarii. "Draga Cioro" face precizarea ca afirmatia pe care urmeaza sa o faca este de un curaj nebanuit, multi in locul domniei sale ar ezita, din cauza eventualei scaderi de popularitate, dar de, n-ai ce-i face, adevarul si haiducia sunt impregnate in genele domniei sale. Si ce zice? Ca statul este cel mult solidar cu sinistratii, nu obligat sa-i ajute, pentru ca nu-i asa, respectivii nu erau asigurati. Totul pe un ton vag dispretuitor, la adresa celor care nu au capacitatea, in primul rand intelectuala, desigur, sa tina pasul macar cu acele elemente banale ale modernitatii, cum ar fi, de pilda, asigurarile. Violent, am realizat ca acest domn senator habar n-are in ce tara traieste si ca nu are nici cea mai vaga idee despre viata reala. Chiar presupunand prin absurd, ca omul ala de la Vadu Rosca, proprietar a cel mult doua capre, ar fi la curent cu posibilitatea asigurarii locuintei, cum ar putea el realiza acest lucru? Evident, trebuie sa mearga la oras pentru asta, intrucat mi-e teama ca firmele de asigurari nu deschisesera sucursale in satul cu pricina sau pe pasunile limitrofe. Si odata ajuns acolo, ce se presupune ca ar trebui sa faca bietul nostru taran? Sa intre in cladirea cu pereti de sticla si sa ceara firesc: "Vreau sa-mi asigur si eu coliba de chirpici din comuna Vadu Rosca acolea la dumneavoastra la firma"? Cat de extraterestru sa ajungi ca sa crezi in astfel de bizarerie? E ca si cum Fefeleaga ar intra pe Calea Aviatorilor la un birou de profil si ar avea pretentia sa-l asigure pe Bator. Dar nu ignoranta "elitelor" ma deranjeaza, cu asta m-am obisnuit, ci dispretul lor pentru cei pe care ii considera inferiori. Domniile lor sunt convinsi ca au ajuns sa aiba o parasuta de aur, astfel incat picioarele lor nu vor mai atinge niciodata pamantul, prin merite exclusiv personale, prin performanta si talent. Niciodata nu le-a trecut prin cap, ca poate nu sunt deloc mai breji decat cei in pozitie sociala mult inferioara si ca, pur si simplu, au avut mai mult noroc, s-au suprapus, in cazul lor, niste ferestre de oportunitate, au castigat o mana la un barbut divin. Mi-e sila si tremur de revolta, simultan. Injustitia si aroganta sunt stimuli la care reactionez violent. Din acest motiv, vreau sa schimb registrul si sa ne amuzam in final cu o constatare. Acum o vreme, cand nu prea auziseram noi de Adrian Cioroianu, ziarele l-au intrebat (de unde le-o fi venit ideea?) daca nu cumva, a avut o aventura cu eterna zana, Andreea Marin. Atunci, "draga Cioro", nu a dat nici un raspuns clar sustinand ca, liberal fiind pana in maduva oaselor, crede in libertatea presei si nu vrea sa influenteze in nici un fel ce se scrie despre subiect. Haida de! Acum, dupa ce a devenit senator, si crezand ca lumea l-a votat buluc, de parca in Romania ar fi efectiv votul uninominal, este foarte reactionar. Cum l-am deranjat prin comentariile pe care le-am facut in emisiunea "In gura presei", cum a inceput sa pufaie amenintator si sa insinueze repercusiuni la multele telefoane pe care le-a dat (nu mie) Speriat si ravasit, vreau sa-l asigur pe domnul senator ca experimentez o traire inspirata de un cantec al lui Tudor Gheorghe despre durerea in cot. De fapt, articolele despre presupusa aventura cu zana, nu aveau de ce sa-l deranjeze (ba, chiar dimpotriva), deci nu-l pot acuza de inconsecventa in atitudinea fata de mass-media. Si ca sa vedeti ca nu sunt deloc rautacios, ii doresc posibilului viitor ministru al Culturii, ca steaua norocoasa a domniei sale sa nu-i faca surprize, surprize. P.S. Habar n-am daca acest articol este sau nu un pamflet, si, sincer sa fiu, nici nu ma intereseaza. Orice asemanare cu persoane sau evenimente reale NU este deloc intamplatoare, ci pur intentionata.