Dragomir nu şi-a mai uscat batista pe ţambal

Dumitru Dragomir hărniceşte de zor la discursurile lui savante despre fotbal. Una dintre temele predilecte ale gra­datului de la ligă este, în ultima pe­rioadă, arbitrajul. Şi toate spuneri­le lui Corleone privitoare la cum şi de ce mişcă „fluieraşii" într-un anume fel se proptesc în frânarul care a ajuns şef la CCA, pe numele său de linior Va­sile Avram.

Dragomir foloseşte ori­ce prilej pentru a convinge poporul că Vasile Avram este tuşier de omenie, că este soluţia cea mai potrivită pen­tru şefia arbitrajului. Dar cine va cre­de că Dragomir face risipă de sin­ce­ritate, cine va crede că Dragomir dă cum­va chiar şi două parale pe compe­tenţa lui Vasile Avram se înşală amarnic. La preşedintele ligii funcţionează reflexul pavlovian al ciolanului. Omul nostru l-a simţit pe Vasile Avram băiat de bună înţelegere, cooperatist de omenie, de caracter şi mare discreţie. Iar cu o aşa sculă de şef nu poţi decât să conlucrezi în fabricarea unor favoruri. Favoruri negociabile la preţ bun în fotbalul nostru cel uns ca mâneca de la haină. åsta şi doar ăsta e şpilul aparentei prietenii dintre corleonarul ligii şi reprezentantul băieţilor cu ochi albaştri în arbitraj.

Dragomir şi Vasile Avram au fost doi într-o teacă atunci când au decis plata din mână a „fluieraşilor" şi a celorlalţi delegaţi la joc. Asta, aşa ca gest. Vorba reclamei. N-am să cred că cei doi s-au gândit că astfel teancul de cash poate deveni mai gros decât prevede contabilitatea DNA. Nu! Dar când iei banii din palmă afli şi tu cine te plăteşte. Iar dacă oameni suntem, cu bună simţire şi oarece recunoştinţă mai zicem, aşa din fluier, şi câte un „săru' mâna" către cel care-a dat. Apoi, Dragomir, mare boier, mare caracter, nu l-a lăsat niciodată pe Vasile Avram singur la ananghie. A pedalat mereu lână şeful CCA atunci când presa sau oamenii din fotbal au tăbărât pe nereuşiţii din subordinea tuşierului de tristă amintire. Zicea Dumitru Dragomir vorbe despre corectitudine, despre greşeli omeneşti, despre inexistenţa vreunei tendinţe şi despre faptul că nici prin alte părţi „fluieraşii" nu sunt mai de Doamne-ajută. Zicea chiar dacă minţea. Zicea din prietenie, c-aşa se cade între părtaşi. Să fie primit!

După ultimul meci al ultimei etape, Dumitru Dragomir nu şi-a mai uscat însă batista pe ţambal. A ales mânia proletară şi a zis urât rău de tot despre Sebastian Colţescu. Că e dus cu capul, că i s-a stins lampa. E drept că olteanul s-a făcut de băcănie într-un mare fel. Fotbaliştii de la Steaua şi Victoria Brăneşti au jucat un meci întreg pentru a înscrie un sin­gur gol. Colţescu le-a dat clasă cram­ponaţilor. A mai marcat el, de unul singur, încă două goluri. Şi, ca să dovedească faptul că nu trăieşte sub persecuţia vreunei orientări, a marcat în ambele porţi. L-a înfrânt şi pe Tătăruşanu, l-a înfrânt şi pe Cernea.

Băiat, Colţescu ăsta. Dar mai băiat Vasile Avram. Aşa pare să gândească Dra­gomir, cel care l-a pus la zid pe Col­ţescu, dar încearcă să îl scoată pe Avram: „Îl cred pe Vasile Avram. A venit pe un teren alunecos. Nu are ar­bitri de valoare". De fapt, Dragomir l-a dat în vileag pe Avram. Fostul tu­şier crede că „fluieraşii" din subordi­ne nu au valoare. Dacă ar vorbi doar ca tată, n-ar greşi. Altfel zbârceşte rău de tot. Pentru că cea mai pre­g­nantă lipsă de valoare îl recomandă tocmai pe preşedintele CCA.

Citește pe Antena3.ro

Kremlinul comentează mondenitățile și spune că soții Assad nu divorțează. Chiar purtătorul de cuvât al lui Putin a negat informația