Dragoste si stomatologie

Toate cate se spun despre prima iubire sunt adevarate, dar nu pentru toata viata.

Cartile care antologheaza cugetari despre dragoste ar trebui sa aiba la fiecare panseu, ca la conserve, un termen de valabilitate. Singurul lucru privitor la iubirea dintai, valabil in intreaga lume, e ca inainte au mai existat cateva, pe care nu le tii minte, fiindca nu stiai ca si ele se chemau dragoste. Mai puternica decat amintirea primei iubiri e insa aceea a primei extractii dentare. Iar daca prima masea cariata a fost una de minte, tot ce-ai trait si ai gandit atunci nu vei uita niciodata.

Prima masea de minte mi-a scos-o duduita din anul al treilea la Stomatologie, care facea practica la o policlinica studenteasca. M-am dus nauc de durere, spre seara, la sfarsitul programului, sperand sa nu mai gasesc pe nimeni. Dar cu convingerea ca drumul la dentist e, in sine, o solutie. Ca suferinta da inapoi daca vede ca nu mai sunt sanse sa te doboare.

Intre prima dragoste si prima extractie, relatia se face prin felul in care te iei in seama. Oamenii pornesc in viata cu ideea ca tot ce-i bun li se cuvine, iar tot ce-i rau trebuie sa fie numai la altii. Durerea aceea, care ma inunda in chip nedrept si pe neasteptate, ma facea sa ma indoiesc de o seama de lucruri, care pana atunci imi parusera hotarate pentru totdeauna. Durerea, cand vine pe negandite, e genul de necaz care parca ti-ar spune: tot ce-ai crezut despre tine s-ar putea sa nu fie adevarat. Cand am intrat in cabinet si am dat peste mititica din anul trei citind o revista, am stiut ca de abia de atunci incolo aveam sa realizez cu adevarat importanta intamplarii. Intamplarea, pe care nu aveam cum s-o ghicesc, era ca si fata tot la prima extractie era. Dupa ce m-a anesteziat si s-a catarat pe genunchii mei, luptand cu putinele ei puteri de studenta abonata la cantina sa disloce radacina in spirala a viguroasei mele masele de minte, ce a urmat a fost un macel. Mititica nu izbutea deloc sa termine ce incepuse si, cand a citit in ochii mei ce nu citise pana in acele momente in nici o privire de barbat, s-a pus pe plans. Lacrimile ii siroiau pe fata mea, eram amandoi plini de sange si de zemurile care ne tasneau prin toti porii, ea chitcaia "Nu mai pot! Nu stiu ce sa fac! Mi-e rusine!", iar eu, cu gura plina de dalti si de parghii, bolboroseam "Nu-i nimic, da-i inainte, doar n-o sa ma lasi asa".

Un viol cu schingiuiri nu avea cum sa arate altfel. Nu-i mai putin adevarat ca tavaleala aia inmuiata in lacrimi, naduseala si istovire avea si ceva provocator, fiindca sanii fetei mi se rostogoleau si pe piept, si pe barbie.

La un an dupa incident, am dat nas in nas cu mititica la cantina. A vrut sa ma ocoleasca, dar i-am taiat calea si i-am zis ca uitasem sa-i multumesc. "Un domn, daca e domn - a spus ea - , nu-si bate joc de o biata fata." "Stii la ce m-am gandit atunci, cand trecuse efectul anestezicului si imi venea sa te strang de gat de durere?" Mititica nu zicea nimic. "M-am gandit ca, decat sa-mi fi scos o masea si sa ma fi torturat doua ore, mai bine ne iubeam." Mititica ar fi putut sa-mi raspunda in mai multe feluri. Probabil ca si ea se gandise ca ar fi fost mai simplu sa ma stranga de gat. A stat un pic pe ganduri, cu privirea in gol, si-a facut in cap toate calculele si in final m-a fixat ca un stomatolog cu experienta inaintea unui diagnostic dur si a zis: "Cred ca da".