Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acum câteva zile, la Râmnicu Vâlcea, o femeie de 30 de ani a fost atacată în plină stradă de un individ care i-a înfipt cuţitul în spate. Numai Bunul Dumnezeu a făcut ca fapta acestui individ- atestat cu acte în regulă ca suferind de schizofrenie- să nu se soldeze cu moartea victimei.
Iată o ştire care mă aşteptam să aibă un mai amplu impact în spaţiul nostru public, cu cât ceea ce s-a întâmplat la Râmnicu Vâlcea este departe de a fi un eveniment izolat. Ce-i drept, în acest caz, justiţia a intervenit prompt, aşa încât făptaşul, un ins de 26 de ani, a fost internat la secţia de psihiatrie a Spitalului Judeţean Vâlcea, fiind cercetat pentru tentativă de omor. Totodată, după cum ne informează comunicatul de presă, emis de Tribunalul Vâlcea, „cercetările continuă pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele”.
În datele sale principale, situaţia se prezintă în aceşti termeni: individul fusese eliberat la solicitarea mamei sale care s-a angajat, sub semnătură, să îl ţină sub permanentă supraveghere. Ceea ce, din păcate, nu s-a întâmplat, iar cât priveşte o eventuală justificare cum că insul a fost scăpat din ochi doar pentru câteva minute, aceasta este, pur şi simplu, o circumstanţă agravantă. Cu atât mai mult cu cât, după cum aveau să declare vecinii familiei, era cunoscut că bărbatul purta permanent un cuţit asupra sa, aşa încât, dată fiind gravele sale turburări psihice, putea să atenteze la viaţa altor oameni nevinovaţi.
După cum este şi normal într-o asemenea situaţie s-au ridicat multe semne de întrebare privind uşurinţa cu care medicii de la spitalul Drăgoieşti, în care se afla internat individul, au aprobat solicitarea mamei sau a familiei, precum şi la la modul în care personalul de specialitate de la această unitate medicală a asigurat supravegherea sa după externare. Dar, după cum spuneam şi ceva mai înainte, din păcate, nu este pentru prima dată când bolnavi psihici aflaţi într-o stare deosebit de gravă şi care pot reprezenta, cu adevărat, pericole publice, o dată externaţi, personalul de specialitate din unităţile în care au fost internaţi, se spală pur şi simplu pe mâini. Ba chiar se consideră exoneraţi de orice răspundere, fără a suporta şi consecinţele, prevăzute de lege, pentru iresponsabilitatea şi dezinteresul cu care, desigur în mod involuntar, au lăsat asemenea indivizi să bântuie pe unde îi duce mintea lor învolburată.
Pornind de la această nefericită întâmplare şi de la nevoia imperioasă ca asemenea fapte să nu se mai repete, cred că situaţia trebuie discutată sub un dublu aspect. Pe de o parte este vorba despre latura punitivă, sub aspectul stabilirii clare a responsabilităţilor şi sancţionarea celor răspunzători, iar, pe de altă parte, despre latura preventivă, în sensul că trebuie să fie reexaminată, în regim de urgenţă, legislaţia în materie, aşa încât să se limiteze drastic orice posibilitate ca asemenea nenorociri să se repete. În cazul de faţă fiind vorba, deopotrivă, despre nerespectarea reglementărilor în vigoare, cât şi despre necesitatea revederii unor clauze mult prea permisive, care, din păcate, uneori şi sub presiunea aşa-ziselor cerinţe ale nediscriminării şi ale „corectitudinii politice”, încă operează şi pot produce asemenea nenorocite efecte.
Sincer să fiu, m-aş fi aşteptat ca tragedia petrecută la Râmnicu Vâlcea să fi determinat reacţii clare din partea unora dintre multiplele asociaţii, ligi sau fundaţii care şi-au înscris pe frontispiciu sintagma „apărarea drepturilor omului”. Drepturi între care, dreptul la viaţă este dreptul fundamental. Din păcate, asemenea reacţii nu s-au produs sau, dacă au existat, nu s-au bucurat de mediatizarea cuvenită. Spre cinstea sa, şi de această dată, reacţia categorică a venit din partea presei, menţiune specială cuvenindu-se jurnalistei Andreea Căprescu care se dovedeşte a fi, în egală măsură, o adevărată prietenă a victimei ca şi a cauzei dreptului nostru la viaţă.
Rămân, aşadar, cpnvins că toleranţa faţă de semenii noştri loviţi de afecţiuni psihice nu însemnă apatie crasă, iresponsabilă faţă de acţiunile unor indivizi cu grave tare psihice şi care ar putea pune în pericol siguranţa traiului de fiecare zi a fiecăruia dintre noi. Dreptul la viaţă este dreptul fundamental al omului, adică al fiecăruia dintre noi!
Citește pe Antena3.ro
