Dreptul legal de a ucide un om cu sange rece

Pe site-ul Jurnalului National, articolul dedicat tragicei intamplari din Primaverii a beneficiat de aproape 200 de comentarii ale cititorilor.

Pe site-ul Jurnalului National, articolul dedicat tragicei intamplari din Primaverii a beneficiat de aproape 200 de comentarii ale cititorilor.

Nu ma mira.

Comentariile din Jurnalul National, discutiile din piete si de pe la rascruci, SMS-urile si telefoanele de la talk-show-uri dezvaluie un interes iesit din comun pentru caz.

Ce a provocat acest interes?

Socul produs de felul in care a fost ucis Bogdan Iancu.

Toate datele converg spre varianta ca Adrian Iovan l-a impuscat pe intrus nu pentru a se apara de o posibila agresiune, nu pentru ca era tulburat sau speriat.

Nu, Adrian Iovan l-a impuscat cu sange rece.

Speriat ca locatarii s-au trezit, infractorul o rupe la fuga. Adrian Iovan ia arma, o incarca, porneste dupa el si-l impusca in clipa cand respectivul, ranit la picior, agatat cu mainile de teava de gaze, era complet lipsit de aparare.

De ce a procedat asa?

Ne raspund cei care nu numai ca-l apara, dar il si aplauda.

Acestia nu invoca in nici un moment descumpanirea provocata de spaima, nici suspiciunea ca ar fi si alti hoti in casa, nici descarcarea armei intamplator (cum sustine cel care a tras), ci dreptul lui Adrian Iovan de a-l impusca mortal pe Bogdan Iancu.

Dreptul proprietarului de a face moarte de om daca i se incalca cumva proprietatea. E o opinie impartasita de oamenii cu bani din Romania: Silviu Prigoana, Zina Dumitrescu, Gigi Becali, Ovidiu Tender. Potrivit declaratiilor date ziarelor, daca ar fi fost in locul lui Adrian Iovan, ei l-ar fi impuscat pe intrus nu o data, ci de o mie de ori.

Ivan cel Groaznic avea obiceiul sa-si fiarba dusmanii in ulei. La foc potolit. Pipai in declaratiile acestor bravi reprezentanti ai burtaverzimii autohtone un anume regret ca nu pot si ei proceda la fel cu cei care ar cuteza sa le incalce proprietatea.

Adrian Iovan a reactionat exact la fel. Pentru ca tipul i-a incalcat proprietatea, l-a impuscat pe loc. Sa se invete minte!

Sunt si oameni care-l condamna pe Adrian Iovan. Sunt cei care realizeaza grozavia morala a gestului comis de Adrian Iovan. A ucis un om cu sange rece.

Socul produs asupra acestor oameni a fost sporit de comportamentul pilotului de Boeing. Vineri seara si-a pus costumul, cravata rosie (sa se asorteze cu productiile de moda ale sotiei) si a facut-o pe amfitrionul la o sindrofie de lume buna, de aniversare a zilei de nastere a sotiei.

Dupa ce omori un om, nu neaparat cu sange rece, dar si din greseala, nu mai poti nici sa dormi, d-apoi sa te mai dai in spectacol public.

Date fiind imprejurarile, sindrofia putea fi suspendata sau amanata. Cei doi n-au facut-o.

Ceea ce ne indreptateste sa credem ca n-au nici o remuscare.

De partea cui e dreptatea? A celor care-l aplauda? Sau a celor care-l condamna?

Din punct de vedere moral, nu mai e nici o indoiala. Dreptatea e de partea celor care-l condamna. Un om care, chiar daca asa cum zic unii despre Bogdan Iancu, e "un gunoi", nu poate fi ucis ca un caine. De fapt, daca ne gandim bine, in lumea civilizata, nici un caine nu mai poate fi ucis ca Bogdan Iancu. Autorului faptei i-ar sari in cap presa si organizatiile de protectie a animalelor! La noi un om e ucis cu sange rece fara ca asa-zisa societate civila sa scoata un scancet. Si, evident, in aplauzele presei. Iar Biserica, mareata Biserica Ortodoxa, cu Patriarhul in frunte, tace chitic. Chitic si complice!

Din punct de vedere legal, dreptatea e de partea celor care-l aplauda pe Adrian Iovan. Pana in istorica zi de 18 aprilie 2002, Codul Penal cuprindea la Capitolul V, intitulat Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei, articolul 44, Legitima aparare, prevederea ca nu constituie infractiune fapta comisa de cineva "pentru a inlatura un atac material, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes public si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public".

Bogdan Iancu nu l-a atacat pe Adrian Iovan. Si, cu atat mai putin, nu i-a pus in pericol grav persoana.

Pana la 18 aprilie 2002, Adrian Iovan ar fi fost pedepsit. Ca un criminal.

In 18 aprilie 2002 e publicata in Monitorul Oficial Legea nr. 169 din 10 aprilie 2002, cuprinzand modificari si completari ale Codului Penal.

Initiatorul acestei legi: Rodica Stanoiu, ministrul de Justitie in Guvernul PSD Adrian Nastase.

La presiunea societatii civile si a presei, care o acuza de dispret neocomunist fata de proprietate, doamna Stanoiu propune, inca din februarie 2001, o prevedere care extinde aria de cuprindere a legitimei aparari de la dreptul de a-ti apara viata cu orice mijloc la dreptul de a-ti apara proprietatea cu orice mijloc. Inclusiv ucigand.

Potrivit acestei noi prevederi, nu constituie infractiune fapta savarsita de cineva "pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinind de acestea".

Bogdan Iancu a patruns fara drept, prin efractie in vila lui Adrian Iovan. Pentru aceasta, Adrian Iovan a luat pusca si l-a omorat pe loc.

Fapta sa nu e o crima. E legitima aparare. Ar fi fost legitima aparare si daca Bogdan Iancu ar fi patruns in vila, "fara drept", si ziua in amiaza mare.

E dreptul proprietarului in capitalism. Care capitalism, fie si sub guvernarea PSD, pune proprietatea mai presus de orice. Chiar si decat viata unui om.

Lucrurile nu se opresc aici.

La 22 iulie 2005 apare in Monitorul Oficial Legea nr. 247 din 19 iulie 2005. Legea aduce o noua modificare a Codului Penal in directia unei si mai mari largiri a notiunii de legitima aparare. Din sintagma "loc imprejmuit tinind de acestea" se scoate "tinind de acestea" si se adauga "ori delimitat prin semne de marcare".

Spatiul in care poti omori un intrus cu sange rece se extinde si la terenurile agricole, lucrate sau nu, la locurile virane care apartin cuiva. Proprietatea a mai facut un pas spre dreptul de a ucide in chip legal.

E ceea ce si spune intr-un fel initiatorul modificarii, liberalul Gheorghe Flutur inscriind-o in batalia dusa de noua Putere pentru apararea sfintei proprietati.

Nici in 2002, inainte de votarea Legii Stanoiu, nici in 2005, inainte de votarea Legii Flutur, nimeni din Romania n-a ramas socat afland ca un om ar putea fi impuscat pe loc din simplul fapt ca a patruns "fara drept" intr-o locuinta, pe un teren imprejmuit sau doar marcat ca fiind proprietatea cuiva.

Si din simplul motiv ca nimeni n-a luat in seama o prevedere legala cu consecinte zguduitoare precum intamplarea din Primaverii.

Daca cineva ar fi fost atent la legile initiate si aduse in fata Parlamentului, poate ca in Romania s-ar fi nascut o controversa intre cei care-l apara si cei care-l condamna azi pe Adrian Iovan.

Din aceasta controversa ar fi iesit, atat in 2002, cat si in 2005, o definitie a legitimei aparari mai in acord cu traditiile crestine ale poporului roman.

Si poate astfel Adrian Iovan n-ar fi azi un om care va ramane liber, dar care va avea pe constiinta uciderea unui om.

Si nu oricum, ci cu sange rece!