Drepturile clienţilor domnului Popoviciu

Când m-am urcat în avionul de Londra aveam un mare stres. Nu-l cunoşteam deloc pe Puiu Popoviciu. Ştiam cine e, ce avere şi afaceri are, aveam destule detalii despre dosarul care i-a adus condamnarea, dar pur şi simplu nu-l cunoşteam.
Nu-l văzusem niciodată altfel decât în imagini TV şi, deşi mă descurc să mânuiesc Google, în drum spre avion nu găseam niciun interviu cu el. Unul din ăla adevărat, cu întrebări care să smulgă răspunsuri. Doar istorii, mai vechi sau mai noi, scrise de PR-işti, cu poveşti cosmetizate, parte din campanii menite să nască legende. Recunosc, prost făcute, la fel de greu de crezut precum un machiaj prea gros şi prea colorat pe o faţă mahmură.
Mi-au rămas doar imaginile filmate cu el prin curtea ICCJ. Ceva m-a frapat: spinările uşor înclinate ale anturajului. Bodyguarzii, asistenţii sau avocaţii din jurul lui aveau un singur rol: să-l descrie ca pe un personaj diferit de noi ceilalţi, oamenii. Priviţi imaginile, sunt spectaculoase! Bodyguarzii, se poartă de zici că iau prizonier aerul şi-l dau, gata dezinfectat, avocaţilor care să-l analizeze şi cântărească ca la final, purificat, catalogat şi sigur să i ofere lui, Marelui OM, aerul ales pe care să-l respire!
Asta aveam în minte când, în faţa unei secţii de poliţie din Londra, din cel mai banal taxi, a coborât însuşi Puiu Popoviciu. Nu înainte să plătească, din mâna lui şi aşteptând restul, taximetristul. A coborât ca să respire acelaşi aer cu mine, colegul meu operatorul şi poliţiştii! Alaiul de asistenţi, gărzi de corp şi avocaţi gata să pună pe fugă până şi atomii din aer, dispăruse. 
Sincer, pe străzile Londrei, singur şi de capul lui, dl Popoviciu părea mai liber decât la Bucureşti. Nu atât de liber cât să-mi dea interviul cerut! În secret, am sperat că se va simţi dator cu nişte explicaţii oamenilor care-i calcă pragul mall-ului şi care acum îi finanţează costisitoarea bătălie juridică cu statul român! Adică, chiar cu ei, clienţii lui! La ei m-am gândit când s-a plâns de felul în care sunt respectate drepturile omului în România: e dreptul lor să ştie de ce plătesc acum avocaţi la Londra! Mai ales că o fac de două ori: o dată în mall, a doua oară la Taxe şi Impozite!