Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din păcate- și scriu acest lucru cu o neputincioasă revoltă- nu doar din cauza bolii a suferit în ultimii ani Alexandru Arșinel, cât și de pe urma unor mari nedreptăți cu care vremelnici cocoțați în demnități publice au ținut să ne arate că ei au în mână pâinea și cuțitul treburilor obștii. Mă refer, după cum prea bine știm, la odioasa decizie a așa-zisului primar general al Cetății lui Bucur, Nicușor Dan, care în luna ianuarie a decis încetarea contractului lui Alexandru Arșinel cu teatrul „Constantin Tănase”. Decizie pe care nu o pot considera decât absolut abjectă și care, în fapt, dă măsura staturii morale, a micimii sufletești a celui care a cutezat să o iscălească și să o parafeze. Sau, dacă mă gândesc mai bine, dă expresie unor patologice frustrări pe care respectivul și cei de teapa sa le resimt atunci când sunt puși față în față cu oameni înzestrați cu alese calități, cu demnitate și conștiință, precum Alexandru Arșinel, oameni care, cu o neiertătoare vorbă de duh le smulg masca și fac, vorba poetului, să le cadă chinorozul.
Și,de parcă asta nu ar fi fost de ajuns, nu cu mult după nemernica decizie a lui Nicușor Dan, lui Alexandru Arșinel i-a fost retras titlul de „Luptător cu rol determinant” în Revoluția din Decembrie 1989. Decizie a Secretariatului de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, din cadrul Guvernului România care, mare atenție, dădea satisfacție lui Moroșanu Tivilic Marian, zis Ceaușescu. Personaj de trist renume care, prin tot ceea ce spune și ce face, compromite însăși ideea de revoluționar. Ideea de om care, cu riscându-și libertatea sau chiar viața, a ieșit, în acel dramatic decembrie 1989, în fața gloanțelor pentru triumful ideii de libertate și demnitate. Decizie care, fără îndoială, l-a durut nespus de mult pe Alexandru Arșinel, care avea numeroase dovezi că, în acele eroice zile, s-a aflat în rândurile manifestanților care au apărat Palatul Telefoanelor din București.
Scriam, în luna ianuarie, tot aici, în coloanele jurnalului, că ordinul arbitrar și imoral al pretinsului primar general al Bucureștiului, Nicușor Dan, este dovada de necontestat că,în realitate, căruța cu paiațe nu are loc de Maestrul Arșinel. Paiațe care, să o recunoaștem, au năpădit și vor să ne impună nemernicele lor halucinații, sfidând, în acest fel, normele elementare ale eticii și ale echilibrului social. Paiațe care l-au urât și l-au prigonit pe Alexandru Arșinel tocmai pentru că iubea arta și făcea din ea o armă de temut pentru a apăra demnitatea și libertatea noastră. Paiațe despre care nu putem, în nici-un caz, să credem că își vor recunoaște faptele și că se vor retrage în grota de unde au venit. Grotă din care au ieșit încurajați de rușinoasa noastră apatie, ca și de ineficiența acțiunilor celor investiți și plătiți să aplice legea și să apere statul de drept.
Iată de ce, la acest ceas dureros în care ne luăm rămas bun de la minunatul om și actor Alexandru Arșinel, cred că se cuvine să ne gândim foarte bine la învățămintele marilor nedreptăți ce i s-au făcut și să fim mult mai fermi și mai deciși pentru ca asemenea nedreptăți să nu se mai repete.
Drum liniștit în Împărăția Cerurilor, domnule Alexandru Arșinel!
Citește pe Antena3.ro
