Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Politica inseamnă mai ales construcţie de drumuri. Dintr-un punct clar definit in alt punct clar definit. Cu un sens clar. Drumuri pe care să poata circula oameni, mesaje sau idei şi care să facă posibile efecte concrete. Romănia politică arată, din păcate, azi la fel ca Romănia şoselelor. E inzăpezită iarna şi inundată in restul anului. In plus, noi nu construim nici un drum. Punem, in schimb, semne de circulaţie pe pămăntul arid, printre tufişuri şi băltoace, incercănd să convingem oamenii, in felul ăsta, că există un drum acolo unde, de fapt, nu e nimic.
Iarna, discuţia despre drumuri a ajuns să facă parte din peisajul de sezon. Blocaje in trafic, localităţi izolate, primari care dau interviuri şi şoferi care dau cu pumnul in volanul inţepenit, toate astea sunt tradiţii care insoţesc Sărbătorile noastre la fel ca bradul, cozile, sarmalele sau al treisprezecelea salariu. Iată de ce tot despre drumuri vreau să vorbesc şi eu acum. Dar altfel. Despre altfel de drumuri.
Politica inseamnă mai ales construcţie de drumuri. Dintr-un punct clar definit in alt punct clar definit. Cu un sens clar. Drumuri pe care să poată circula oameni, mesaje sau idei şi care să facă posibile efecte concrete. Romănia politică arată, din păcate, azi la fel ca Romănia şoselelor. E inzăpezită iarna şi inundată in restul anului. In plus, noi nu construim nici un drum. Punem, in schimb, semne de circulaţie pe pămăntul arid, printre tufişuri şi băltoace, incercănd să convingem oamenii, in felul ăsta, că există un drum acolo unde, de fapt, nu e nimic.
Să fiu mai clar. Iată, de pildă, criza din Kosovo. Liderii de la Bucureşti sunt Fermi. Romănia respinge ideea independentţei acestei provincii pentru că am avea de-a face cu un precedent periculos. O spun răspicat la Bucureşti şi aiurea. Ii aude cineva? Ia cineva in seamă această poziţie? Nu. Pentru că actualii giranţi ai politicii noastre externe nu au construit in prealabil nimic. Nu au construit drumuri la capătul cărora să se afle urechi care să recepteze mesajul. Şi nu un mesaj de frică pentru un eventual precedent, ci un mesaj construit pe principii solide (statalitatea nu poate să apară din transformarea unei minorităţi intr-un "popor" care să-şi exercite dreptul la autodeterminare). Nu au elaborat din vreme sistemul de relaţii de sprijin. Nu şi-au acordat timp pentru asta. Toată energia a fost canalizată pe luptele oarbe de la Bucureşti. Consecinţa: probabil, poziţia romănească nu va fi luată in calcul. Altă consecinţă: liderii noştri vorbesc numai pentru cei de acasă, pentru ca romănii să ştie că avem de-a face cu oameni politici patrioţi şi responsabili. Chiar dacă riscă să construiască un patriotism de carton.
Alt exemplu: mandatul lui Tokes. Traian Băsescu l-a sprijinit pe pastor, fără să-i pese că drumul lui din Covasna către Europa nu trece pe la Bucureşti, ci pe la Budapesta. Ar fi putut gestiona, poate, această situaţie, dacă ar fi avut deja construit un drum pănă la Budapesta, dacă ar fi putut vorbi cu cineva acolo. Nu e cazul. Preşedintele nu construieşte nimic, pune doar semne colorate, panouri publicitare, cu maimuţe care nu văd, nu aud şi nu vorbesc. Tot ce a vrut el să demonstreze e că UDMR-ul nu-i reprezintă cu adevărat pe maghiari, deoarece guvernează cu liberalii.
Se vede, iată, căt se poate de clar şi faptul că relaţia Romăniei cu Moldova trece pe la Moscova. Mai trebuie să spun eu că Romănia nu are in momentul de faţă nici o cale de comunicare cu Rusia? Că nu s-a construit nimic? Efuziunile sentimentale sau cisternele cu vin dintre Băsescu şi Voronin (oare cum s-o fi traducănd cuvăntul "Voronin" din rusă in "limba moldovenească"?) ca şi ciondăneala de acum sunt numai semne bune de discutat acasă şi atăt.
La fel cum, in plină criză, preşedintele vorbeşte despre Italia in Spania. Pentru că acolo s-a putut. In Italia, unde era de fapt problema, nu asculta nimeni. Nu fuseseră construit nici un drum, nici un canal de comunicare. Prodi fusese acuzat de actualul preşedinte că incarcă din Romănia vagoane de copii pentru adopţii, iar Berlusconi devenise "persona non grata" pentru că "a lins" ingheţata cu mine in Italia.
Ca să existe efecte, in politică trebuie să te comporţi ca şi in construcţii. Mai ales in politica externă. Trebuie să aşezi din timp fundaţia, să alegi atent materialele, să foloseşti cum trebuie caracteristicile terenului. Altfel, nu te alegi decăt cu un panou mare cu fotografia viitoarei construcţii.
Politica inseamnă mai ales construcţie de drumuri. Dintr-un punct clar definit in alt punct clar definit. Cu un sens clar. Drumuri pe care să poată circula oameni, mesaje sau idei şi care să facă posibile efecte concrete. Romănia politică arată, din păcate, azi la fel ca Romănia şoselelor. E inzăpezită iarna şi inundată in restul anului. In plus, noi nu construim nici un drum. Punem, in schimb, semne de circulaţie pe pămăntul arid, printre tufişuri şi băltoace, incercănd să convingem oamenii, in felul ăsta, că există un drum acolo unde, de fapt, nu e nimic.
Să fiu mai clar. Iată, de pildă, criza din Kosovo. Liderii de la Bucureşti sunt Fermi. Romănia respinge ideea independentţei acestei provincii pentru că am avea de-a face cu un precedent periculos. O spun răspicat la Bucureşti şi aiurea. Ii aude cineva? Ia cineva in seamă această poziţie? Nu. Pentru că actualii giranţi ai politicii noastre externe nu au construit in prealabil nimic. Nu au construit drumuri la capătul cărora să se afle urechi care să recepteze mesajul. Şi nu un mesaj de frică pentru un eventual precedent, ci un mesaj construit pe principii solide (statalitatea nu poate să apară din transformarea unei minorităţi intr-un "popor" care să-şi exercite dreptul la autodeterminare). Nu au elaborat din vreme sistemul de relaţii de sprijin. Nu şi-au acordat timp pentru asta. Toată energia a fost canalizată pe luptele oarbe de la Bucureşti. Consecinţa: probabil, poziţia romănească nu va fi luată in calcul. Altă consecinţă: liderii noştri vorbesc numai pentru cei de acasă, pentru ca romănii să ştie că avem de-a face cu oameni politici patrioţi şi responsabili. Chiar dacă riscă să construiască un patriotism de carton.
Alt exemplu: mandatul lui Tokes. Traian Băsescu l-a sprijinit pe pastor, fără să-i pese că drumul lui din Covasna către Europa nu trece pe la Bucureşti, ci pe la Budapesta. Ar fi putut gestiona, poate, această situaţie, dacă ar fi avut deja construit un drum pănă la Budapesta, dacă ar fi putut vorbi cu cineva acolo. Nu e cazul. Preşedintele nu construieşte nimic, pune doar semne colorate, panouri publicitare, cu maimuţe care nu văd, nu aud şi nu vorbesc. Tot ce a vrut el să demonstreze e că UDMR-ul nu-i reprezintă cu adevărat pe maghiari, deoarece guvernează cu liberalii.
Se vede, iată, căt se poate de clar şi faptul că relaţia Romăniei cu Moldova trece pe la Moscova. Mai trebuie să spun eu că Romănia nu are in momentul de faţă nici o cale de comunicare cu Rusia? Că nu s-a construit nimic? Efuziunile sentimentale sau cisternele cu vin dintre Băsescu şi Voronin (oare cum s-o fi traducănd cuvăntul "Voronin" din rusă in "limba moldovenească"?) ca şi ciondăneala de acum sunt numai semne bune de discutat acasă şi atăt.
La fel cum, in plină criză, preşedintele vorbeşte despre Italia in Spania. Pentru că acolo s-a putut. In Italia, unde era de fapt problema, nu asculta nimeni. Nu fuseseră construit nici un drum, nici un canal de comunicare. Prodi fusese acuzat de actualul preşedinte că incarcă din Romănia vagoane de copii pentru adopţii, iar Berlusconi devenise "persona non grata" pentru că "a lins" ingheţata cu mine in Italia.
Ca să existe efecte, in politică trebuie să te comporţi ca şi in construcţii. Mai ales in politica externă. Trebuie să aşezi din timp fundaţia, să alegi atent materialele, să foloseşti cum trebuie caracteristicile terenului. Altfel, nu te alegi decăt cu un panou mare cu fotografia viitoarei construcţii.
Citește pe Antena3.ro
