Cei doi romani amarati trebuie sa-si pledeze nevinovatia. Sa aiba macar parte de o judecata corecta si de sprijin judiciar elementar din partea statului roman.
Vestea arestarii celor doi muncitori romani in Irak, suspectati de spionaj, a cazut pe umerii autoritatilor de la Bucuresti ca un bolovan. E neplacut sa fii parte a coalitiei multinationale, sa cheltuiesti milioane de dolari pentru mentinerea trupelor in Irak, sa te declari partener strategic al Statelor Unite ale Americii si cetatenii tai sa spioneze o baza militara americana. Inteleg situatia jenanta in care a fost pus statul roman. E o problema grava de imagine. Ceea ce nu inteleg este de ce nu au comunicat autoritatile, in mod oficial, acest fapt opiniei publice. Depistarea cazului de catre presa e un cartonas galben pentru Guvern. Este un gen de abordare de tip comunist. Sa ascundem faptele negative si sa ne laudam cat putem, cand e cazul, dar mai ales cand nu e. Suntem o tara europeana, democratica si trebuie sa ne obisnuim cu acel tip de comportament evoluat, politic si administrativ, in care opinia publica este informata permanent. Ne place sau nu, arestarea unor cetateni romani este un fapt important. Dovada este explozia de relatari media asupra cazului. Firesc era sa aflam dintr-un comunicat al Guvernului despre cazul celor doi arestati. Si despre intentia guvernantilor nostri de a-i ajuta pe acestia cu tot ce este posibil. Nimic de acest gen nu s-a intamplat, desi cazul era cunoscut in mediile diplomatice romanesti. Guvernul nu are mentalitatea atat de evoluata incat sa inteleaga ca, intr-un caz de acest gen, mass-media poate fi cel mai bun aliat. Uriasa presiune a presei scrise si audiovizuale poate starni sensibilitatea autoritatilor americane. Uraganul media le poate usura considerabil soarta celor doi. Aduc in discutie si faptul ca cei doi sunt retinuti de americani, partenerii nostri strategici. Nu sunt nici in Iran, nici in Coreea de Nord. La amploarea nebanuita a cooperarii militare si de intelligence intre Romania si SUA, puteam lamuri destul de repede acest caz de presupus spionaj. Relatiile privilegiate dintre Armata Romana si Pentagon, dintre SRI si CIA ar fi putut permite rezolvarea in maximum 30 de zile a unui dosar ce aduce prejudicii de imagine tarii noastre. Sunt doua variante plauzibile pentru cei doi muncitori romani. Fie din teribilism si ignoranta, au filmat si fotografiat baza militara americana. Ar fi vrut si ei, la intoarcerea in tara, sa arate vecinilor, rudelor si prietenilor imagini cu pelerinajul lor irakian. Brusc, ar fi trecut in ochii celor de acasa niste eroi care au infruntat pericole de nebanuit. Inclin sa cred ca asta e cea mai plauzibila dintre versiuni. A doua ipoteza este una grava. Aceea potrivit careia cei doi prapaditi au fost tentati de banii negri ai insurgentei irakiene. Sa nu uitam ca au ajuns pana in Irak de foame, nu de placere. Un teanc de dolari poate fi o ispita greu de ignorat pentru un zilier prin tari straine, cu un copil acasa. In acest caz, acele imagini fotografiate si filmate ar fi ajuns in mana teroristilor, care organizeaza atacuri zilnice asupra bazelor si trupelor americane din Irak. Ar fi trist si extrem de neplacut sa fie asa. Chiar daca cei doi sunt tratati omeneste in baza americana unde au fost retinuti, in baza parteneriatului special Romania - SUA ar fi trebuit ca ambasadorul nostru la Bagdad sa poata avea acces la ei. Sa le asigure un translator, un avocat roman si tot ce este necesar pentru o judecata corecta. Stiu foarte bine ce inseamna procedurile speciale din unitatile militare americane. Un fel de justitie mai aparte, in care ai sanse destul de mici ca invinuit. Ucigasul lui Teo Peter a plecat in cateva ore din Romania dupa savarsirea unei crime oribile, fiind baut la volanul unui bolid care a trecut pe rosu. Statul american, complice in protejarea acelui criminal, trebuie sa se recompenseze cumva fata de noi. Acum a venit momentul. Cei doi romani amarati trebuie sa-si pledeze nevinovatia. Sa aiba macar parte de o judecata corecta si de sprijin judiciar elementar din partea statului roman. Altfel, nu facem decat sa constatam un dublu standard, extrem de periculos pentru viitorul popularitatii relatiei romano-americane.Citește pe Antena3.ro