Am fost convins ca nimeni nu poate face mai mult rau Romaniei decat politicienii ei. M-am inselat - in acest an, oamenii de presa s-au dovedit "mai performanti". Detestatii politicieni au armate de sosii in mediile de informare in masa. Rezultate ale unor sapirografieri primitive ori ale unor clonari sofisticate, aceste duplicate s-au dovedit nimic altceva decat cele mai performante tulumbe de produs ceata electorala din dotarea politicienilor.
Este aproape imposibil sa-ti dai seama daca un jurnalist tuna si fulgera impotriva arogantei dlui Nastase pentru ca dispretuieste atitudinea respectiva sau pentru ca nu a ajuns inca sa fie la fel de arogant ca dl Nastase. Este la fel de greu sa intelegi daca un jurnalist roman il acuza pe dl Basescu de badaranie, convins fiind ca badarania "nu se face" sau doar din frustrarea ca nu este inca la fel de badaran ca dl Basescu.
Nu altfel stau lucrurile in legatura cu averile mirobolante ale unor politicieni. Sunt acestia acuzati de jecmaneala, fiindca jurnalistii ce-i demasca urasc averile inexplicabile sau pentru ca averile acestora din urma nu sunt inca in aceeasi liga cu cele ale politicienilor straniu de bogati? A jeli zilnic pe umarul milioanelor de oameni traind sub sau la limita saraciei, dar a folosi serile la numaratul milioanelor de euro sau dolari a devenit un sport raspandit printre bosii de presa.
Multi politicieni sunt aratati cu degetul de numerosi jurnalisti pentru luxul de a-si trimite copiii la studii in Occident. Nu de putine ori, asemenea demascari sunt transmise din hoteluri de lux occidentale, unde tatici si mamici de presa isi intalnesc odraslele aflate la studii. Cam asa stau lucrurile si in privinta colectiilor de tablouri, galeuri, tapiserii, automobile de lux,
vile in intra si extravilan sau chiar pe coaste exotice, unde romana nu e inca lingua franca.
Am crezut ca nimeni nu poate face mai mult rau
presei romanesti decat politicienii. M-am inselat - in acest an, oamenii de presa
s-au dovedit cei mai inversunati dusmani ai presei. Cu cat mai tare strigau impotriva imixtiunii politicului si a santajului economic, cu atat mai multi bosi de presa se aliniau la interesele unor grupuri de politicieni si sindicalisti cu dare de mana. Trupetii s-au uitat la generali spre a intelege cum sa ia azimutul. Si l-au luat cu grabire.
Dupa alegeri, multi adversari politici se vor imbratisa. Isi vor repartiza halcile de bunastare. Jurnalistii ce i-au slujit vor ramane certati multa vreme. Sau, mai stii, amintindu-si ca nu sunt decat sosiile acestor politicieni, isi vor imparti si ei frateste bunastarile ce-au mai ramas disponibile dupa redistribuirile "la varf".
Sinceritatea de ultim moment a dlui Basescu, disperat de bine regizata, a lasat multi jurnalisti cu gura cascata de admiratie si pe dl Nastase, perdantul, bouche bez de invidie. E randul presei sa caste gura si sa spuna care a fost contributia ei la napasta ca romanii au avut de ales intre doi comunisti "pocaiti" prin fesenizare - unul fara fata, celalalt, fara obraz de presedinte. Nu aceleasi Marii cu alte palarii au fost alese, ci unele cu palarii trase bine peste ochi, ca sa nu vedem ca nu au ochi pentru Maria sa, Electoratul.
2004 putea fi un an istoric. S-a dovedit doar unul isteric. Si contributia presei la acest esec a fost esentiala. Prea multi jurnalisti s-au aruncat cu entuziasm sub incidenta acelui "dricari ai vietii publice", eticheta lipita pe fruntea gazetarilor vremii sale tocmai de cel ce a aparat ca nimeni altul libertatea presei - Thomas Jefferson.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
