Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu stiu cat bate 'vantul schimbarii' prin peisajul politic romanesc, dar stiu ca atunci cand bate vantul pe-aici – pe jos, cad multe. Cad copaci, cad panouri, cad crengi, cade cablul, dar, cel mai grav, cade curentul.
S-a tot vorbit la inceputurile protestelor despre libera concurenta ca si fundament al economiei de piata, si m-am tot intrebat si eu, ascultand, 'care concurenta?'. De la pietari la benzinari, cat ar fi ei de multi si diversi, toti au un factor comun – pretul. Iar cand vine vorba de cabluri si de conducte, indiferent ce-ar transporta ele, libera concurenta este de-a dreptul sublim(at)a (prin procedeul chimic prin care un principiu fundamental pus la focul tranzitiei si al tranzactiilor se volatilizeaza intr-un vis), in lipsa ei desavarsita.
E vai si-amar cand vantul, ploaia, chiciura sau soarta dau iama prin cablurile de curent. Revolutia tehnologica e de vina. Din cauza ei, omul a renuntat la sobe si si-a pus centrala. Care are nevoie de o pompa. Electrica. Cade curentul, cade pompa, ingheti in casa. Si, cu toata tehnologia, te simti ca-n pestera. Prima lapovita din iarna asta a curentat serios reteaua electrica. Au ramas sute de oameni fara curent, zile intregi. In frig, pe intuneric, fara mancare – cea din congelator s-a stricat, iar cea din magazinul din colt, asijderea, fara apa, pentru ca statia de pompare se alimenta de la acelasi fir, in frig…
Ce bucurie cand am vazut cum rasar eolienele! Pe langa energia nepoluanta, apar concurenta, interesul. Sau macar scade pretul. Ei, as! A intrat curent nou pe fir a iesit o taxa noua pe factura – taxa de cogenerare (purtatoare de TVA!). C-asa e-n economia de piata. Fiecare consumator devine un mic actionar, participand la investii. Doar ca nu si la profit.
Si micul actionar, stimulat de intuneric si de frig, se gandeste si socoteste printre injuraturi, cum sa faca sa-si incropeasca si el o mica eoliana. In curte.
Citește pe Antena3.ro
