E timpul ca Securitatea sa fie repudiata (II)

Aproape un milion de romani se afla in Germania. De ce leaganul Gestapoului si al Stasi este mai atractiv pentru ei decat caldura si frumusetile patriei? Pentru ca Germania a eradicat de mult aceste odioase politii politice. Guvernele Romaniei continuau sa conduca insa tara cu ajutorul securistilor, care o transformasera intr-un jalnic feudalism al secolului al XX-lea. In Germania, doar istoricii isi mai amintesc de Gestapo si Stasi. Securitatea continua sa fie insa pe buzele romanilor.

In anii 1950, cand am condus rezidenta de spionaj a Romaniei din Germania, am vazut cum Reich-ul hitlerist a fost demolat. Wehrmacht si Gestapo au disparut. Criminalii politici au fost judecati. Nazistii au pierit din viata publica. Cand m-am reintors, RFG era o democratie infloritoare, al carei Wirtschaftswunder o facuse liderul Europei.

Am fost in Berlin cand Zidul a fost demolat si am vazut si cum RDG a disparut in neant. Ministerele ei au fost desfiintate. Militia (Volkspolizei) a fost abolita. Armata s-a evaporat. Nimeni nu a plans dupa ele. Diferenta dintre cele doua Germanii era ca dintre zi si noapte, si RDG-istii au inteles ca lumina nu vine intotdeauna de la rasarit.

Stasi a incercat sa se salveze schimbandu-si numele... tactica folosita ulterior cu success de Securitate si KGB. Peste noapte, Stasi s-a rebotezat AfNS (Amt fr Nationale Sicherheit, Oficiul Securitatii Nationale) si a pretins ca este o noua institutie. Guvernul RFG a fost insa diferit de cel al Romaniei postcomuniste. In dimineata de 11 decembrie 1989, toate intrarile celor 18 cladiri de pe Normannen Strasse, unde se afla centrala Stasi, erau sigilate. Anunturi lipite pe usi anuntau ca Stasi/AfNS a fost desfiintat si ca sediile au fost preluate de un Comitet Cetatenesc de Stat (Staatliches Burgerkomitee). Am vazut stupoarea de pe fetele stasistilor.

Curand, 16 din aceste cladiri au fost vandute unor firme private. Celelalte doua au devenit muzeu, unde oamenii aprind si azi lumanari in memoria victimelor comunismului. Bundestag-ul a interzis apoi stasistilor sa ocupe pozitii in aparatul de stat si sa candideze in alegeri. Stasi a disparut, si numele ei se regaseste doar in cartile de istorie.

Nimic similar nu s-a intamplat in Romania post-Ceausescu. Nimeni nu a fost judecat pentru crimele comunismului, desi el a terorizat milioane si a ucis zeci de mii de oameni. Majoritatea institutiilor ceausiste au fost mentinute cu noi nume pe frontispiciu, dar cu aceiasi oameni la carma. Securitatea a fost rebotezata, dar a ramas incadrata cu ofiterii care l-au slujit pe Ceausescu pana si-a dat duhul.

In 1978, cand am parasit Romania, Securitatea era un stat in stat, ca si Stasi in RDG. La scurt timp dupa aceea, presa occidentala anunta ca Ceausescu a schimbat o treime din ministri, a inlocuit patru membri ai Comitetului Politic Executiv si a rechemat 22 de ambasadori. Toti erau ofiteri de Securitate conspirati, ale caror state de salarii suplimentare erau semnate de mine. Nici unul nu a fost expus oprobiului public; multi continua sa detina pozitii importante in tara.

Primul presedinte al Romaniei postcomuniste nu s-a grabit sa-si creeze un partid cu care sa guverneze, ci un amalgam politic care sa-i spele imaginea si o politie politica personala care sa i-o protejeze. La 22 decembrie 1989 el a creat Frontul Salvarii Nationale si l-a umplut cu comunisti. La 26 martie 1990 el a rebotezat Securitatea ca Serviciul Roman de Informatii (SRI), a pus la carma ei un securist conspirat, care-mi fusese subaltern (Virgil Magureanu, cod - Mihaila Mihai), si a semnat un decret prin care si-a subordonat noua institutie.

Presedintele a anuntat ca va mentine temporar in noul serviciu doar un numar limitat de securisti specialisti in cifru si computere. Pentru a fi convingator, a introdus in Proiectul Legii de Organizare si Functionare a SRI (Art. 27 alin. 2) care prevederea: "Nu pot fi incadrate in Serviciul Roman de Informatii persoanele care, facand parte din structurile represive ale statului totalitar, au comis abuzuri, informatorii sau colaboratorii securitatii, precum si fostii activisti ai Partidului Comunist Roman". Curand a iesit insa la iveala ca mai toate cadrele SRI erau fosti securisti, si presedintele a modificat tacit acest articol. In forma finala, Legea SRI stipuleaza: "Nu pot activa in Serviciul Roman de Informatii persoanele care au fost gasite vinovate pentru fapte indreptate impotriva drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului". (Tineretul Liber, 8/9 februarie 1991) Cu alte cuvinte, numai Ceausescu nu putea face parte din SRI. Primul adjunct al SRI, generalul Mihai Stan, a incercat sa explice de ce trona peste securisti: "Chiar daca au apartinut unei anume organizatii, acesti oameni nu si-au facut decat datoria, de care s-au achitat cu pricepere si onestitate, cum fac si acum". Asa au incercat sa se dezvinovateasca, fara succes, si Gestapovistii in procesele nazismului de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.

Germania atesta convingator ca mentalitatea oamenilor poate fi schimbata. De regula insa ea se schimba sub actiunea mediului inconjurator si, din pacate, dupa 8 ani de la crearea SRI mentalitatea ofiterilor sai nu diferea substantial de cea a securistilor. La 22 ianuarie 1998, politologul Dan Pavel (specializat in intelligence, in SUA, unde a avut profesor pe amiralul Stansfield Turner, fost director CIA), a tinut o conferinta la Institutul National de Informatii, subordonat SRI, in care a descris comunismul ca "un regim de doua ori ilegitim: o data fata de natiunile pe care le-a subjugat impotriva vointei lor, distrugandu-le elitele, traditiile, societatile; si a doua oara fata de valorile democratiilor liberale". Potrivit scrisorii trimise de Pavel Palatului Cotroceni, "reactia studentilor, incurajati de unii dintre profesori, a fost de un virulent nationalism, antioccidentalism si, mai ales, antiamericanism; unii au facut chiar elogiul Securitatii, care cica ar fi fost «patriotica», a lucrat pentru interesul national". In scrisoare se arata de asemenea ca o buna parte a acestor studenti provine din familiile unor fosti ofiteri de Securitate.

Germania nu ar fi ajuns paradisul politico-economic de azi cu Gestapo si Stasi la carma. Romania are milioane de oameni neintinati de Securitate, care pot transforma bogatiile, traditiile si frumusetile ei intr-un alt paradis. Sper ca noua guvernare a tarii le va da aceasta sansa.