x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Economia care naste pui vii

Economia care naste pui vii

de Ionuț Bălan    |    16 Mar 2006   •   00:00
Economia care naste pui vii

"Virusul lipsei de competitivitate era in oua dinaintea lui H5N1"

Gripa aviara e de bine sau e de rau? Acum nu mai e vorba de cateva satuce izolate din Delta, ci molima a ajuns la zburatoarele din ditamai orasul nuclear Cernavoda. Insa ceea ce dauneaza grav sanatatii vietuitoarelor si a omului e bun pentru inflatie! Poate fi socant, dar va vom dovedi.

Cand oamenilor le e teama de virus, nu mai cumpara oua. Iar cand scade pretul oualor si mai pica si-o reducere de tarife la servicii, vorba ceea, "imprimata de aprecierea monedei nationale", se ajunge in plina iarna la o rata de inflatie usoara, de vara: 0,24%. Poate ca o sa vi se para putin lucru ca o marfa care in cosul de statistica are o pondere de 0,89% sa aiba atata influenta, insa pentru anul trecut se poate sustine sus si tare ca derapajele de inflatie din ultimul trimestru au plecat de la oua. O parte din produsele galinaceelor (sa nu uitam ca gaina ne da noua carne, lapte, lana, oua!) - deci o parte, si anume ouale, s-a scumpit cu 45,4%, generand un sfert din inflatia intervalului. Iar daca e s-o luam la bani si mai marunti, in decembrie 2005, cand inflatia a fost de 0,5%, pretul oualor s-a marit cu 20,5%. Fara aceasta influenta, media preturilor ar fi iesit 0,2%-0,3%, iar inflatia anuala ar fi iesit 8,3%-8,4% - sub limita de sus a intervalului de variatie, nu 8,6% - zecime in plus care a coincis cu ratarea obiectivului asumat.

Fireste ca am putea relua vechea litanie. Cand romanii sunt plecati sa munceasca afara si banii trimisi au contrapartida in valuta, cand occidentalii au probleme cu inflatia, cresc dobanzile si ne mai iau din poala banii cu care nu stim ce sa facem. Cand gripa aviara ii condamna pe oameni sa tina post - totul e OK. Tot ce-i prost pentru economie ori pentru oameni, aici in tara sau in celelalte colturi ale planetei, pentru inflatie e bine.

Din nefericire insa, adevarul este cu totul si cu totul altul. Stiti zicala aia: Cine fura azi un ou maine va fura un bou. Asa cum sunt furati romanii nostri, ba la cantarul verificat metrologic, ba cu taxe nastrusnice ouate peste noapte, asa se intampla si cu investitorii straini. De asta companii a caror politica le interzice sa dea spaga ca sa intre pe o anumita piata, gen IBM, Microsoft, General Electric sau General Motors, au activitati extrem de reduse aici. Prefera sa-i duca pe romani sa le munceasca acolo, chit ca in felul asta ii platesc dublu.

Insa chiar daca investitorii seriosi nu prea vin, nu putem face abstractie de faptul ca investitiile directe cresc. Ele nu mai sunt de 250 de euro/ locuitor ca-n 1999, ci probabil vor depasi bine 1.000 de euro/locuitor anul acesta. Deci pare sa cada teoria conform careia nu vine nimeni intr-o tara ca sa fie furat. Oare? Nu cumva vin doar cei care fura mai mult decat sunt furati?!

Nu judecam pe nimeni, dar e clar ca, in urma cu sase ani, pentru orice diagnostic care avea drept cauza insuficienta pietelor si absenta concurentei remediul era unic: investitori straini. Acum, cand investitiile cumulate nu mai sunt de 5,5 miliarde de euro ca-n 1999, ci au trecut de 20 de miliarde la sfarsitul lui 2005, cum de pietele tot schioapata, cum de concurenta exista, dar e tot neloiala? Ce inseamna asta? Inseamna ca investitiile n-au fost aduse de mediul economic atractiv, de fiscalitatea stabila, de pretul echitabil al fortei de munca, ci au venit cu sprijin politic. Din aceasta cauza nu e nici o diferenta daca monopolul, duopolul sau cartelul e autohton sau strain. De asta lipsesc firmele integre. Diferenta intre noi si Statele Unite, cea mai libera piata din lume, e data de faptul ca la ei peste 90% din PIB se creeaza in sfera intreprinderilor mici si mijlocii, iar la noi - doar 50%.

Si ce-are asta cu ouale? Pai, e simplu ca oul lui Columb. Daca ar exista mecanismul capitalist al ofertei mai mari la preturi mai mici, mecanismul natural al pietei libere, care premiaza eficienta si ii elimina pe cei necompetitivi, s-ar putea vedea cum ouale, in loc sa se scumpeasca continuu, se ieftinesc luna de luna. Si se-ndoapa cu omlete si cu ochiuri oameni din ce in ce mai fericiti, fiindca muncesc, ce-i drept, mai mult, dar primesc si salarii mai mari. Altfel e nevoie sa se intample nu stiu ce nenorocire, sa dea virusul H5N1 ori sa se goleasca piata muncii pentru ca lucratorii ramasi sa fie mai bine platiti, iar producatorii si comerciantii sa faca ceea ce e firesc pe o piata normala: sa alerge ei dupa clienti, nu sa faca clientii coada cand e oferta speciala.

Ouale sunt exemplul perfect care dovedeste ca normal e sa-l aleaga cumparatorul pe furnizor, dintre zeci de ofertanti, nu sa impuna putinii producatori ce preturi au ei chef sub protectia unui politic care dicteaza economicului. Altfel, chiar si atunci cand preturile scad, cum s-a intamplat in februarie, si ouale, si cei care le mananca, si economia si tot restul raman in aceeasi cloaca.

×
Subiecte în articol: editorial