Ecouri băsiste de la Cercul Polar

După alergia de acum doi ani, când Finlanda făcuse echipă cu Olanda (aceasta din urmă, atunci, sub presiunea unui partiduleţ extremist, aflat în coaliţia de guvernare) în a lovi la glezne România în cursa ei spre Schengen, se părea că oficialii  de la Cercul Polar au revenit la sentimente mai normale. Iată însă că, pe nepusă masă, Finlanda (ţară a cărei naţie are aceeaşi rădăcină ugro+finică precum vecinii noştri de la vest) are un nou puseu de groază la ideea că uşa Spaţiului Schengen s-ar putea deschide pentru români şi bulgari. Ba aş spune că finicii depăşesc până şi agresivitatea Germaniei, împingându-şi ideea de veto către "argumente" profund insultătoare, atât pentru România, cât şi pentru Bulgaria: "Este vorba de ţări care sunt prea (?!? - n.n.) corupte, pentru a fi admise, ba trăiesc şi în afara principiilor statului de drept". Cu alte cuvinte, e vorba de două adunături preistorice, care, adaugă oficialii de la Helsinki, nici n-ar fi trebuit să fie primite în UE. Este o luare de poziţie grosolană şi jignitoare, mai ales venind dintr-o zonă cu care România nu are cine ştie ce legături economice, culturale sau turistice. Iar afirmaţiile ciudate şi ciudoase pot fi determinate fie de o proastă informare, fie de o influenţă a neprietenilor României.

Neprietenii nu ni-i alegem, sau nu le putem interzice să-şi exprime punctele de vedere, oricât de nedrepte şi subiective sau lipsite de suport real ar fi ele. Ajungem însă astfel la intrebarea pusă tot mai insistent şi cu îndreptăţire: ce face România spre a contracara asemenea atacuri? Sunt oportune contactele externe ale lui Victor Ponta, Crin Antonescu sau Titus Corlăţean, prin care actuala putere caută să explice partenerilor externi că nu-i răspunzătoare pentru jafurile şi abuzurile din timpul precedentei guvernări, că au fost puse pe masa procurorilor lui Daniel Morar grele dosare de corupţie. Dar tocmai pentru că se respectă statul de drept, separaţia puterilor, acestea zac, iar protejatul lui Băsescu, lipitul de scaun Daniel Morar, nu impune celeritate în investigarea lor. Aceste demersuri sunt insuficiente. România are un preşedinte pe care l-a ales şi care i s-a impus să fie păstrat în funcţie. Or, tocmai acest preşedinte e primul care acceptă orice stropşeală din afară, care cere să stăm în genunchi, să ne punem cenuşă în cap şi să nu cumva să ieşim de sub ordinele granzilor.

Mai are România şi un masiv corp de reprezentanţi diplomatici, care, atenţie!, se fac că nu ştiu că sunt, prin Constituţie, "ai României" şi că trebuie zi şi noapte să susţină interesele acesteia, iar nu să promoveze doar ideile şi scopurile adesea mult prea personale şi obediente ale preşedintelui din Palatul Cotroceni. Nu altfel trebuie judecată prestaţia ambasadorului Mihnea Motoc la UE, unde nu a făcut mai nimic anul trecut spre a demonta mizeria cu "lovitura de stat", nu altfel trebuie taxată chiar prestaţia ambasadorului la Berlin, care a lăsat să se lăţească aşa, ca o pecingine, impresia că România e o zonă ce trebuie izolată de lumea civilizată. Iar atitudinea Finlandei pune un mare semn de întrebare asupra competenţei şi chiar a bunei-credinţe a fostului consilier prezidenţial trimis acolo ca ambasador. Cât de mult a susţinut, la Helsinki, Cătălin Avramescu - de profesie antropolog, specializat în canibalism şi, când era în ţară, autor al afirmaţiei, de nerostit nici barem în glumă, că secuii "au tot dreptul să aibă o republică, cu steag şi parlament, cu bani şi ambasador" - interesele României? E mai mult decât necesar, e obligatoriu, ca ministrul Titus Corlăţean, Guvernul, să procedeze la o exigentă evaluare profesională a corpului diplomatic, mult prea neataşat, într-o serie de ţări importante,  eforturilor României de a se debarasa de zgura boc-băsistă, de a se manifesta demn între ţările UE. Iar nu ca o ciucă a bătăilor.