Sunt din ce în ce mai multe voci care reclamă că bucureștenii sunt nesimțiți și răi, iar asta se vede cel mai bine în trafic.
Eu cred însă că afirmația suferă de lipsă de perspectivă. Deşi în Capitală-s de zece ori mai mulți locuitori decât în Brașov, Cluj, Constanța, Craiova sau Timișoara, și cei de acolo sunt acuzați cam de aceleași lucruri.
Se observă că bunul-simț lipsește în comunitățile mari din România și se conservă în cele mici. Se pierde în schimbul obținerii unor câștiguri economice pe termen scurt, a arbitrării unor oportunități.
La sat, bunul-simț încă funcționează și se bazează pe ideea că nu poți să fii liber decât dacă te supui unor principii. Cu cât ești mai aproape de natură, cu atât e mai prezent în felul de a funcționa, de a lua decizii, de a înțelege fenomenele.
Migrația populației pe relația rural - urban, ca fenomen de masă, a fost ușurată de non-performanța sistemului educațional, care - prin lipsa promovării moralei și a punerii în loc a unor cunoștințe vagi - a catalizat exodul către centrele economice puternice.
Mai departe, substituirea educației solide cu “știința” de a exploata oportunitățile, ce a fost oblăduită de toate regimurilor politice din România, a creat - la fel ca acum două mii de ani în Roma antică - o castă de femei uşoare și țopârlani ce poate provoca dezastrul.
Din câte se observă, nimic nu e nou de două mii de ani încoace. Efortul de a conserva respectiva castă generează sacrificiul restului populației.
Dar tocmai de aceea tinerii părăsesc țara. Consideră că moral și etic nu au șanse. Conducătorii încearcă prin toate mijloacele să conserve o formă de putere. Însă n-au succes, fiindcă-s altceva decât ceea ce scrie în prospect.
Suntem mai aproape ca oricând de colaps, din cauza erodării educației. Nu vor rezista decât aceia care au dotare la nivelul familiei, puţini la număr. Pentru toți ceilalți sistemul se va dovedi distructiv.