Efect de bumerang

Ratarile se razbuna in economie ca si in fotbal, indiferent daca atacantul trage pe langa poarta din nepricepere ori suteaza intentionat in bratele portarului.

Ratarile se razbuna in economie ca si in fotbal, indiferent daca atacantul trage pe langa poarta din nepricepere ori suteaza intentionat in bratele portarului.

Iata un exemplu: reculul PIB-urilor est-europene de pana in 1991-1993 n-a luat pe nimeni prin surprindere. Economiile trebuiau sa se reaseze pe o structura noua. Dar numai noi si bulgarii am ajuns din nou in recesiune in a doua parte a anilor ’90. Romania si Bulgaria s-au reintors asupra temelor abordate, deoarece cresterea nu fusese sanatoasa. Polonia si Cehia au mers inainte fara intrerupere. Asa s-au impartit si candidatele la integrare in doua valuri: "liberalistii" si "gradualistii". Cei care au introdus reformele repede au reusit sa opreasca degradarea mediului, invatamantului si sanatatii, ceilalti au primit asistenta FMI ca sa-si controleze deficitele.

Putem merge si mai departe cu comparatiile. Clasamentul competitivitatii pozitioneaza primul val de aderare intre locurile 25 (Estonia) si 48 (Polonia). Romania si Bulgaria se gasesc hat, departe, dincolo de pozitia 60. Fruntasii integrarii au fost premiati cu investitii straine, care le-au permis sa-si duca PIB-urile la peste 10.000 de euro/locuitor. Codasii nu ajung nici la 5.000.

Deci e clar: cresterea sanatoasa a veniturilor nu poate avea loc decat in tandem cu majorarea productivitatii, altfel ocaziile irosite se razbuna. De pilda, n-ar trebui sa ne mire daca bilantul acestui deceniu va evidentia ca mai mult de jumatate din migratia fortei de munca dinspre Estul spre Vestul Uniunii Europene va fi constituita din romani si bulgari. E limpede ca lipsa utilajelor si managerilor, verificata de topul competitivitatii, determina lucratorii sa se duca acolo unde forta de munca este folosita - si platita - mai bine.

Dar nu e nevoie sa asteptam pana in 2010 ca sa ne confirme statisticile ceea ce incepe sa se vada cu ochiul liber. Exista chiar acum suficienti romani si bulgari care muncesc in afara. Plusurile din Occident se vad deja in minusurile din balanta comerciala de acasa. Dupa cum oamenii nu pot fi opriti sa munceasca unde sunt mai bine platiti, tot asa nimeni nu poate impiedica familiile lor sa cumpere cu banii trimisi marfa buna si ieftina din import. Oamenilor putin le pasa de deficitul extern, de sterilizarea lichiditatii in exces, de faptul ca banii trebuie sa se materializeze mai intai in fabrici si abia apoi in case. Ei consuma, ca-n Vest.

Abia acum se observa insa marea razbunare, care penalizeaza exact blaturile din trecut. Emigratia goleste piata muncii. Importurile elimina produsele autohtone. Cand li se cer salarii mai mari si produse competitive, capitalistii din tara simt cum le fuge pamantul de sub picioare...

Iata ca politicienii tot n-or sa scape de ce le-a fost frica: piata se va impune pana la urma. Ca asta se va intampla cu zece ani mai tarziu decat la vecini, timp in care decalajele s-au dublat, este un fapt care puncteaza fidel diferenta dintre strategia pe care au avut-o ceilalti si reforma naturala, individ cu individ, care-i impinge de la spate pe conducatorii nostri. S-a dus vremea cand avea succes sloganul stupid: "Nu ne vindem tara!".Cu toate ca avanseaza cu trei viteze - incet, incetisor si pe loc - , reforma nu mai poate fi deturnata, pentru simplul fapt ca e ceruta de mentalitatea in schimbare a romanilor.

"Blaturile din trecut sunt penalizate cu exactitate de metronom. Emigratia goleste piata muncii, iar importurile elimina produsele autohtone."