Efectul Kosovo: Republica Insula Şerpilor

Bancherul Andriuşa nu a primit cu prea mare bu­curie decizia de a deschide o filială pe Insula Şerpilor. Şefii i-au spus că e un spaţiu de vis şi că, deşi insula are numele pe care îl are, nici măcar şerpii nu-l vor deranja acolo

Bancherul Andriuşa nu a primit cu prea mare bu­curie decizia de a deschide o filială pe Insula Şerpilor. Şefii i-au spus că e un spaţiu de vis şi că, deşi insula are numele pe care îl are, nici măcar şerpii nu-l vor deranja acolo. Şi i-au mai spus să o ia ca pe o avansare.  Acum cotrobăie prin pustietatea de 17 hectare după nişte vechituri, ca să-şi amenajeze biroul. Hălăduind fără frică, tocmai ce se împiedică de nişte ligheane ruginite. E tot ce-a mai rămas prin partea asta de insulă din vestitele instalaţii de as­cultare şi de monitorizare ale Uniunii Sovietice, destinate flancului sudic al NATO. Atârnând “ligheanul” cel mai mic şi mai căptuşit cu sârme de diferite culori de un par, conectează cablurile la un ecran de radar abandonat într-un smoc de iarbă. Zââââm, se-aude instantaneu şi pe ecran apar imagini cu Cetatea Tighina, centrul de co­mandă al Federaţiei Ruse din preaj­mă, din Transnistria.

Ca să vezi! Cu ajutorul ecranului de radar se prind posturile tv. Deh, nu-i place să vadă ruşi, că el până una-alta-i ucrainean. Îşi slă­beşte nodul la cravată şi-şi duce instalaţia lângă o baracă metalică, chiar biroul lui. Acolo se face co­mod şi, cocoţat pe un scaun care se învârte, trage mai aproape ecra­nul de radar. Dintr-o sfoară legată de “lighean” îşi face telecomandă pentru noul său televizor. Strunând hărăbaia din par îi apar imagini de la Pristina. Nişte bărboşi, musulmani sadea, s-au înfăşurat în stea­gul Americii, ţipând şi dansând bucuroşi că sunt independenţi. Brusc, şi pe Andriuşa îl cuprinde exaltarea. Păi o nouă naţiune are nevoie de sfaturi financiare, de bani împrumut... Bineînţeles că ăştia din Kosovo sunt o nouă naţiune. Nu sunt albanezi, nu sunt sârbi, sunt kosovari!

Nu-ş cum se face, dar ruginitura iar se întoarce spre Tighina, oricât de vivace ar fi ucraineanul din el. Apare pe ecran întâiul gospodar al Rusiei, Putin. Măi să fie, şi el vorbeşte tot despre Kosovo, strângând glacial din măsele. Vorbeşte că o astfel de discuţie ca independenţa kosovarilor lasă loc de interpretări: prin secuimea transilvană, prin Dobrogea care e so­larul primordial al castraveţilor bul­găreşti. Mda, gândeşte Andriuşa, treaba aceasta cu independenţa este ceva nou, numai bun de adus profit. Şi-aduce aminte că taică-său s-a bucurat teribil, pe când el era un ţânc, prin anii ’50, că Hruş­ciov, noul conducător al Uniunii Sovietice, ucrainean şi el, a hotă­rât cu de la sine putere să facă din Crimeea provincie ucraineană. Cică se sărbătoreau 300 de ani de la unirea Ucrainei cu Rusia. Dar, ia stai, îşi spune Andriuşa, eu, în calitatea mea de bancher, mai sunt ucrainean? Au început să-i apară în gând îndoieli, aşa că bancherul din el şi-a imaginat cum ar fi ca tătarii, urmaşi ai vestitului hanat, dar mai ales ruşii, să îşi proclame independenţa. Şi sunt aici, la o aruncătură de băţ, şi vor avea ne­voie de ceva fonduri, pentru stea­guri, pentru fumigene. La fel şi în Găgăuzia, la vecinii moldoveni.

Smucind cu forţă pălăria me­talică, pe ecran apar imagini civilizate de la Bruxelles. La Uniunea Europeană se vorbeşte despre unitate, despre Europa puternică şi gata să dea un ajutor, chit că nu-s toţi membrii de acord, kosovarilor. Andriuşa a fost, nu demult, într-o delegaţie la Bru­xelles. Şi cum îi place să stea la televizor, i-a văzut pe valoni cum se stropşeau la flamanzi şi viceversa. Ei, ce vremuri, înainte să fie trimis pe Insula Şerpilor şi-a miş­cat servieta cu variante de fi­nan­ţare prin Catalunia, pe la basci, şi în Cipru, şi în Corsica. Ce soare, ce păcat că nu-i venise ideea cu independenţa. A vrut să meargă să viziteze şi nişte castele cu stafii în Scoţia, dar a trebuit să dea fuga la o întâlnire de afaceri, în nordul Italiei, cel care nu vrea să audă de sudul sărac şi bântuit de Cosa Nostra.

Deodată, unicul locuitor al Insulei Şerpilor, Andriuşa, se ridică în picioare, iese afară şi ia atitudine. Cu glas puternic şi grav, ba chiar emoţionat, declară: “Având în vedere dreptul popoarelor la au­todeterminare şi având în vedere că poporul bancher, reprezentat de mine, îşi exprimă voinţa de a fi liber, proclam independenţa Re­pu­blicii Insula Şerpilor!”. Calculele sunt bune. Dacă va tăbărî cineva pe insulă va fi un act de agresiune. ONU va tăcea mâlc, iar UE va sări ca arsă. Apoi, toate conductele de petrol şi gazoductele din jurul Mării Negre vor avea ca nod Insula Şerpilor. Pentru că soluţii financiare, nu-i aşa, aici întotdeauna se vor găsi. Bineînţeles, Republica va încheia de urgenţă parteneriat strategic cu Kosovo. Şi-apoi cu cine urmează. Şi, uite aşa, Insula Şerpilor va ţine globul ocupat!