Zilele trecute presa aducea in atentie un caz pe cat de urat, pe atat de aproape de banal. Un fitos la volanul unui bolid loveste un om pe trecerea de pietoni si fuge de la locul faptei. Daca va scapa cu o pedeapsa neimportanta (... cu suspendare) avem un scenariu banal. In cazul amintit insa, cel lovit e un tanar tintuit intr-un scaun pe rotile, iar agresorul s-a dat jos linistit de la volan, a dat caruciorul la o parte din drumul sau si a plecat mai departe. Intamplator il cunosc pe tanar, pe numele sau Iulian Craciun. Cu o zi inainte de a fi lovit l-am intalnit si i-am raspuns la cateva intrebari in sprijinul campaniei motivationale pe care acest tanar de mare curaj a lansat-o pe Facebook si pe site-ul "www.StartEvo.com" adresata mai ales tinerilor si menita sa le dea o mai mare incredere in fortele proprii. Campania sa a adunat in 60 de zile 160.000 de afisari pe Facebook si in 40 de zile, 60.000 de accesari ale site-ului. Cum se va incheia acest caz in justitie nu stiu. Stiu insa ca in multe alte cazuri agresorii au scapat practic nepedepsiti.
Constitutia Romaniei, in art. 4, afirma ca unitatea poporului si egalitatea in drepturi reprezinta fundamentul statului roman, iar la art. 16 stabileste "egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari". Evident, printre autoritati, la loc de cinste figureaza autoritatea judecatoreasca la care art. 124 se refera cum nu se poate mai clar: "Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti". O fi ea pe hartie egala pentru toti, dar se vede treaba ca unii sunt mai egali decat altii in fata justitiei. In cunoscutul eseu al lui I.G.Duca "Doctrina liberala" din 1923 se spune: "Partidul liberal roman ar fi nesocotit prescriptiile cele mai elementare ale doctrinei sale daca ar fi lasat pe cei slabi prada celor tari". In cazul nostru, un om exceptional de tare ar putea fi, ca in atatea alte cazuri, redus la slabiciune si neputinta de un om exceptional de slab, de-a dreptul mizerabil, ce dispune de mijloacele – bani si relatii – pentru a se arata cat este de tare. Din nefericire, calea acestei triste si revoltatoare prefaceri ar urma sa fie chiar justitia, cand nu mai e ea nici impartiala, nici egala pentru toti. Egalitatea in fata legii e ca o vesta de salvare cand, pe neasteptate, viata te arunca in valurile situatiilor rele pe care n-ai cum sa le prevezi. Confruntati cu extremele vietii – mai ales cele rele – oamenii au nevoie sa gaseasca un inteles, sa lege impreuna stari care sunt desprinse de credinta lor de bine si de sperantele lor.
As putea afirma ca, pentru mai-marii zilei, doctrina lor politica se rezuma la propozitia "Egalitatea este un scop interzis". Cand un act adoptat pentru a promova egalitatea in fata legii este in realitate condamnat chiar pentru acest motiv al egalitatii inacceptabile, societatea politica astfel dominata a devenit maligna. Intr-o asemenea societate, mesajele pozitive, chiar daca ar fi aparent corecte, nu au nici o valoare in fata realitatii urate si integral negative a calcarii in picioare a egalitatii in fata justitiei. Subit, zilele acestea s-a relansat tema schimbarii Constitutiei, probabil dupa bine exersata reteta "Cine controleaza materia si scopul dezbaterii politice traseaza limitele opiniei publice pentru a domina tara". La noi, reteta e "imbunatatita" nu "pentru a domina", ci "pentru a... jefui". Un foarte recent exemplu. Timp de doi ani (2009-2011), autoritatea vamala din Hamburg a trimis mai multe scrisori autoritatii vamale din Romania, semnaland 32 de transporturi de containere provenite din China via Hamburg si suspectate de a nu fi vamuite la destinatia finala, Bucuresti. Nu-mi pot imagina, ca om care am avut raspunderi publice, cum e posibil ca din Romania sa nu fie trimis niciodata nici un raspuns la Hamburg. Cei care permit si poate profita de asemenea stari de lucruri nu sunt doar mincinosi, ci sunt o amenintare la adresa viitorului copiilor nostri. De ce? Fiindca copiii nostri sunt cetateni europeni care au dreptul sa fie respectati in Europa.