Electoralele din filme

În 2003, Hollywoodul îi aducea în acelaşi film pe Anthony LaPaglia, Liev Shreiber şi Jeff Goldblum în Spinning Boris, povestea consultanţilor politici americani care l-au făcut peste noapte preşedinte pe Boris Elţîn. Era acolo puţină ficţiune, ceva dramatism, ceva tensiune, dar şi o parte bună de realitate, de întâmplări din spatele unei campanii electorale.

Serialul “24”, cel despre care s-a speculat cum că ar fi făcut lobby pentru un conducător de culoare în America, atinge şi el problema realegerii preşedintelui în funcţie şi a campaniei electorale care va urma. Se vorbeşte despre ce i-ar afecta preşedintelui reputaţia pentru o campanie viitoare, tot aşa cum intervin decizii pe care preşedintele nu vrea să le ia pentru că nu vor fi bune pentru electorat pe mai târziu.

Filmul The West Wing care intră în viaţa de la Casa Albă, se întoarce adesea la campania electorală şi la cum se formează pe termen lung un candidat politic. Cum se aşază temelia, cum se sapă pentru o structură solidă şi cum, cu fiecare acţiune, candidatul îşi ridică un postament de unde ar putea fi văzut la momentul alegerilor.

Mă gândesc că filmele acestea ar fi trebuit să fie văzute, ca o distracţie de duminică, de domnii şi doamnele care s-au înscris pe listele electorale pentru alegerile acestui an. Dacă-mi place muzica, mă uit la filmele despre biografiile marilor muzicieni; dacă-mi place dansul, îi caut pe coregrafi; dacă mă interesează politica, n-ar trebui oare să mă uit la ce fac ceilalţi?

Cum anul acesta ne-au interesat mai mult electoralele americanilor decât ale noastre, ar fi existat o şansă cât de mică să fi învăţat şi românii ceva de la ei. Nouă ni s-a părut cool şi misto că un domn de culoare a câştigat pentru prima dată alegerile, dar am uitat că fiecare candidat şi-a început campania acum doi ani, că a construit mult în dreptul brandului personal, că a lucrat atent cu fiecare dintre grupurile ţintă pe care le viza.

La noi, la o simplă plimbare pe stradă descoperi atât de multe afişe şi atât de proaste încât nu te prinzi care sunt de la un spectacol cu manele şi care sunt electorale. În lipsa unei campanii susţinute cu mult timp înainte şi în condiţiile în care cântăreţi şi actori au fost înscrişi pe liste în ultimul moment, chipurile din afişe par că încep să-şi mişte umerii pe ritmuri dance sau că te anunţă un spectacol-şuşă la căminul cultural. Sigur că notorietatea actorilor şi cântăreţilor te face să-i recunoşti în fotografii de la distanţă, dar în următoarea clipă ţi-i aminteşti tăvălindu-se pe scenă în cine ştie ce interpretare dramatico-patetică, nicidecum rezolvând problemele naţiunii.

Aşa că nici anul acesta nu merg la vot. Dar aş face cadou, cele trei filme tuturor tinerilor care vor pierde duminica viitoare. Ei îşi spun că pierd pentru că n-au avut resursele celor mari ca să păcălească publicul; s-ar putea să se prindă că, de fapt, n-au avut strategie pe termen lung şi o bază solidă pentru imaginea lor de candidat.