Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCENARII ÎN CIORNĂ
Şase-şase au hotărât zarurile pentru Adriean Videanu pe-o plajă de pe
Coasta de Azur. Pentru bărbatul schimonosit de razele soarelui era o
mare pacoste că trebuia să sune la Bucureşti, din juma’ de zi în juma’
de zi, ca şi primar în funcţiune, ca să vadă cum e cu canicula şi dacă
se pot schimba borduri şi la 42 de grade.
SCENARII ÎN CIORNĂ
Şase-şase au hotărât zarurile pentru Adriean Videanu pe-o plajă de pe Coasta de Azur. Pentru bărbatul schimonosit de razele soarelui era o mare pacoste că trebuia să sune la Bucureşti, din juma’ de zi în juma’ de zi, ca şi primar în funcţiune, ca să vadă cum e cu canicula şi dacă se pot schimba borduri şi la 42 de grade. Cu o urmă de cămaşă înflorată pe el, meditând, la o partidă de table, la condiţia de edil întreprinzător, i-a venit, pe loc, o idee. Cum viaţa după primărie implică nu neapărat dulcegării, Adriean şi-a conceput cât ai zice peşte planul de renaştere. O societate transnaţională. De schimbat bordurile. Lipa-lipa, şi-a luat papucii de plajă şi s-a apucat să calculeze, cu talpa fără de bătături, înaintând semeţ pe faleza de azur, cât poate scoate din întorsul bordurilor pe Coasta cealaltă.
De-atunci, Adriean şi-a pus proiectul la lucru. Ca o multinaţională care se respectă, TRANSCURBSTONE şi-a fixat sediul într-un paradis fiscal, în Vanuatu. Îl atrage piaţa chineză, fiindcă acolo se lucrează borduri ieftine şi cu care poate împânzi lumea. Ultima sa ispravă, ca preşedinte al Consiliului de Administraţie al TRANS..., a fost să înceapă nişte negocieri secrete şi bolborositoare cu Primăria Parisului. Preocuparea demnă de primar de a descongestiona traficul bucureştean s-a suprapus cu privirea evaluativă a omului de afaceri: "Uauu, ce lung e bulevardul ăsta Champs Elysees. Două straturi de borduri pe fiecare parte înseamnă o grămadă de bani!". La o adică, pentru a-i ieşi "bisnisul", Adriean i-a adus în Consiliul de Administraţie şi pe Onţanu, şi pe Vanghelie, şi pe Inimăroiu, şi pe Chiliman, şi pe Negoiţă, şi pe Poteraş.
Dar aceste timpuri noi, pline de sevă globalistă, nu dau bine cu anii electorali. Preocupaţi cu soarta Consiliului de Administraţie de la TRANS... şi extinderea făr’ de graniţă până la bordurile de la Hollywood şi din Bronx, nu mai au timp şi nici energie să zâmbească de pe afişele electorale. Anumite sondaje comandate de invidioşii pe succesul lui Adriean îl dau câştigător la o adică, încă o dată, în obositoarea funcţie de primar general. Adevărul e că lui nu-i prea convine să lase din mână preşedinţia multinaţionalei şi, când se priveşte în oglindă, îşi spune şi singur că bucureşteanul nu-i va mai trânti ştampila cu "votat" pe frunte. Şi-apoi, la fel ca şi la ceilalţi membri ai Consiliului, a venit timpul să facă pârtie. Nu de alta, dar poate ciocăni insistent la uşă vreun procuror de la DNA.
Faptele surprinse de oglinda lui Videanu stau cam aşa. La PD-L s-a găsit soluţia Vasile Blaga, cel sfidător la adresa lui Zeus al II-lea (Ca să fie restabilit adevărul istoric, primul Zeus, cel muşcat de gât de "al II-lea", este tot un Adrian).
Vasilică ştie că întrebări insinuante pot fi localizate între Academia de Poliţie şi Zoo, ca să nu mai vorbim despre altele şi altele, bine contabilizate. Împins spre primărie, se va fâsâi, precum roţile unui tir plinuţ prins la vamă. Şi la drept vorbind, pe Strada Justiţiei şi pe Strada Postăvarul cine a auzit de Vasile Blaga?
Cât despre candidaţi prezumtivi, n-ar putea nici un agent de poliţie să-şi închipuie că, într-un univers paralel, procesul-verbal iniţial al accidentului nefericitului de Ludovic Orban n-a fost făcut bucăţele şi înghiţit la ordin sau s-ar găsi rătăcit şi fotografiat pe vreun laptop de campanie. Categoric, agentul de poliţie va avea un lapsus şi-o durere cumplită de cap de la hipnoza zeilor care se preumblă de colo colo, prin multiplele dimensiuni cu uşile în lături. Că doar totu-i închipuire.
Drept urmare, după atâtea ţinte care să ţină spiritul treaz, există o singură posibilitate. O mişcare de graţie înfiptă în inima alegătorilor. Din păcate, încă Elena cea Mică a lui Zeus nu poată să hăhăiască tare, cu înţelesuri de pe toată imensitatea cerului palatin. Dar Elena cea Mare, Udrea, şcolită în treburi geopolitice la Marea Neagră, tare în doctorat la Înalta Academie Militară, îşi poate ajusta decolteul pe post de suliţă, făcând cu ochiul de pe afişele electorale. Despre primărie cunoaşte destule, că doar Zeus al II-lea a promovat-o de la Consiliul General, şi astfel problema locurilor de parcare în Bucureşti va fi rezolvată. Sub sceptrul Elenei, parcările se vor ridica spre ceruri, iar oraşul se va lărgi până la Aeroportul din Urziceni. Iar pentru borduri mai rămâne doar "service"-ul.
Şase-şase au hotărât zarurile pentru Adriean Videanu pe-o plajă de pe Coasta de Azur. Pentru bărbatul schimonosit de razele soarelui era o mare pacoste că trebuia să sune la Bucureşti, din juma’ de zi în juma’ de zi, ca şi primar în funcţiune, ca să vadă cum e cu canicula şi dacă se pot schimba borduri şi la 42 de grade. Cu o urmă de cămaşă înflorată pe el, meditând, la o partidă de table, la condiţia de edil întreprinzător, i-a venit, pe loc, o idee. Cum viaţa după primărie implică nu neapărat dulcegării, Adriean şi-a conceput cât ai zice peşte planul de renaştere. O societate transnaţională. De schimbat bordurile. Lipa-lipa, şi-a luat papucii de plajă şi s-a apucat să calculeze, cu talpa fără de bătături, înaintând semeţ pe faleza de azur, cât poate scoate din întorsul bordurilor pe Coasta cealaltă.
De-atunci, Adriean şi-a pus proiectul la lucru. Ca o multinaţională care se respectă, TRANSCURBSTONE şi-a fixat sediul într-un paradis fiscal, în Vanuatu. Îl atrage piaţa chineză, fiindcă acolo se lucrează borduri ieftine şi cu care poate împânzi lumea. Ultima sa ispravă, ca preşedinte al Consiliului de Administraţie al TRANS..., a fost să înceapă nişte negocieri secrete şi bolborositoare cu Primăria Parisului. Preocuparea demnă de primar de a descongestiona traficul bucureştean s-a suprapus cu privirea evaluativă a omului de afaceri: "Uauu, ce lung e bulevardul ăsta Champs Elysees. Două straturi de borduri pe fiecare parte înseamnă o grămadă de bani!". La o adică, pentru a-i ieşi "bisnisul", Adriean i-a adus în Consiliul de Administraţie şi pe Onţanu, şi pe Vanghelie, şi pe Inimăroiu, şi pe Chiliman, şi pe Negoiţă, şi pe Poteraş.
Dar aceste timpuri noi, pline de sevă globalistă, nu dau bine cu anii electorali. Preocupaţi cu soarta Consiliului de Administraţie de la TRANS... şi extinderea făr’ de graniţă până la bordurile de la Hollywood şi din Bronx, nu mai au timp şi nici energie să zâmbească de pe afişele electorale. Anumite sondaje comandate de invidioşii pe succesul lui Adriean îl dau câştigător la o adică, încă o dată, în obositoarea funcţie de primar general. Adevărul e că lui nu-i prea convine să lase din mână preşedinţia multinaţionalei şi, când se priveşte în oglindă, îşi spune şi singur că bucureşteanul nu-i va mai trânti ştampila cu "votat" pe frunte. Şi-apoi, la fel ca şi la ceilalţi membri ai Consiliului, a venit timpul să facă pârtie. Nu de alta, dar poate ciocăni insistent la uşă vreun procuror de la DNA.
Faptele surprinse de oglinda lui Videanu stau cam aşa. La PD-L s-a găsit soluţia Vasile Blaga, cel sfidător la adresa lui Zeus al II-lea (Ca să fie restabilit adevărul istoric, primul Zeus, cel muşcat de gât de "al II-lea", este tot un Adrian).
Vasilică ştie că întrebări insinuante pot fi localizate între Academia de Poliţie şi Zoo, ca să nu mai vorbim despre altele şi altele, bine contabilizate. Împins spre primărie, se va fâsâi, precum roţile unui tir plinuţ prins la vamă. Şi la drept vorbind, pe Strada Justiţiei şi pe Strada Postăvarul cine a auzit de Vasile Blaga?
Cât despre candidaţi prezumtivi, n-ar putea nici un agent de poliţie să-şi închipuie că, într-un univers paralel, procesul-verbal iniţial al accidentului nefericitului de Ludovic Orban n-a fost făcut bucăţele şi înghiţit la ordin sau s-ar găsi rătăcit şi fotografiat pe vreun laptop de campanie. Categoric, agentul de poliţie va avea un lapsus şi-o durere cumplită de cap de la hipnoza zeilor care se preumblă de colo colo, prin multiplele dimensiuni cu uşile în lături. Că doar totu-i închipuire.
Drept urmare, după atâtea ţinte care să ţină spiritul treaz, există o singură posibilitate. O mişcare de graţie înfiptă în inima alegătorilor. Din păcate, încă Elena cea Mică a lui Zeus nu poată să hăhăiască tare, cu înţelesuri de pe toată imensitatea cerului palatin. Dar Elena cea Mare, Udrea, şcolită în treburi geopolitice la Marea Neagră, tare în doctorat la Înalta Academie Militară, îşi poate ajusta decolteul pe post de suliţă, făcând cu ochiul de pe afişele electorale. Despre primărie cunoaşte destule, că doar Zeus al II-lea a promovat-o de la Consiliul General, şi astfel problema locurilor de parcare în Bucureşti va fi rezolvată. Sub sceptrul Elenei, parcările se vor ridica spre ceruri, iar oraşul se va lărgi până la Aeroportul din Urziceni. Iar pentru borduri mai rămâne doar "service"-ul.
