Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sunt mulţi proşti în politica românească. Şi mai numeroşi
sunt însă politicienii care ne iau pe noi de tâmpiţi. Nu ştiu cât de grav este
faptul că Elena Udrea credea că Alexandru Moghioroş a fost un revoluţionar paşoptist.
Dar, după episodul cu “preşedintele Norvegiei”, îşi mai făcea cineva iluzii cu
privire la cultura generală a blondei doctorande în geostrategie?
“Intelectuali” din rasa Mischie găsim, din păcate, destui în
viaţa publică. Acest gen de impostură nu mai miră pe nimeni. Nici măcar atunci
cînd vine de la vârful unui partid care promite restructurarea profundă a învăţământului
şi instaurarea meritocraţiei în sistemul academic. Ne-am obişnuit cu dublul
standard şi cu inconsecvenţa politicienilor noştri. Ne-am obişnuit cu corupţii
care flutură stindardul anticorupţiei. De ce n-ar face şi semidocţii caz de
educaţie?
Cea mai revoltătoare dintre inepţiile debitate vreodată de Elena Udrea nu are însă nici o legătură cu lipsa de instrucţie a fruntaşei PDL-iste. Nu a fost provocată de vreo întrebare “capcană” lansată de jurnalişti răutăcioşi. Nu i-a “scăpat” într-o clipă de emoţie. Dimpotrivă, face parte dintr-o minuţios pregătită strategie de campanie.
Invitată în redacţia Cotidianului pentru un “test-drive electoral”, Elena Udrea şi-a anunţat “proiectele prioritare”. Printre acestea, o lege care să-i oblige pe angajatori să gireze creditele imobiliare ale angajaţilor care, altfel, nu îndeplinesc condiţiile impuse de bănci. Propunerea e atât de cretină încât îmi vine greu să o comentez.
Practic, statul ar urma să forţeze un întreprinzător privat să preia datorii care nu sunt ale lui. Nici cei mai pătimaşi nostalgici ai comunismului nu ar fi îndrăznit să propună aşa ceva. Nu de alta, dar o asemenea aberaţie nu poate funcţiona nici într-un sistem totalitar, darămite într-o piaţă liberă. Măcar pentru motivul că cele mai multe întreprinderi mici şi mijlocii nu dispun de un patrimoniu suficient pentru a garanta toate fanteziile imobiliare ale angajaţilor lor.
Până şi magnatul Dorin Cocoş ar putea să simtă în ceafă briza rece a falimentului dacă toate parcagiţele de la Dalli s-ar apuca să-şi cumpere vile în Pipera, cu credite girate de firmă. Că, dacă tot plăteşte patronul, de ce să te mulţumeşti cu o garsonieră modestă?
Dar poate că dă Elena Udrea şi o lege care să oblige companiile la profituri fabuloase. Apoi, tot la iniţiativa sa, Parlamentul României va interzice bătrâneţea şi boala şi va abroga frigul şi foamea. După care Traian Băsescu va decreta pacea mondială.
Proiectul imbecil al creditelor girate forţat de angajator nu spune nimic despre inteligenţa Elenei Udrea. Spune însă totul despre dispreţul ei pentru inteligenţa electoratului. Un dispreţ împărtăşit de majoritatea clasei noastre politice. Cu rare excepţii, discursurile de campanie par să se adreseze unei mase de retardaţi.
Citește pe Antena3.ro
Aproape toate sunt croite după scheme caragialeşti, amestec de demagogie sforăitoare şi de promisiuni fantasmagorice. În viziunea candidaţilor, alegătorul român este un oligofren amnezic. Mai sărac cu duhul decât cu punga. Dispus să-şi vândă votul pentru o sarma şi o balivernă. Elena Udrea tocmai ne-a servit-o pe cea mai gogonată dintre toate.
